Afaceri cu furtunile de vară. VfP 3 iulie
anti-manipulare, anti-dezinformare, anti-panică
Bună dimineața. Ce chestie, cum s-a făcut vineri iarăși, deși și vinerea trecută a fost vineri, trebuie să fie o conspirație, ceva, ce naiba, nu suntem toți proști, mai ales aici, în grupul de cititori care dorește o Viață fără Proști….
Merge atât de bine treaba la proiect încât dau iar cu reducerile în toată lumea. Mă gândeam că o să mă streseze, dar nici pomeneală, zici că-s pe iarbă de-aia bună, muncesc și zâmbesc toată ziua. Ieri, de exemplu, am vopsit gardul. Am deschis o cutie, să văd cum merge, cum aderă, cum îi vine culoarea celadon. Cinci ore și cinci cutii mai târziu, gardul era vopsit. La exterior, desigur, că la interior mai am de făcut mizerie înainte să fac curat.
În căutarea unui cuțit bont, am găsit asta:
Clujul, acum o sută de ani. Se văd niște mașini Ford T, parcate pe dreapta. Absolut superb.
Pe verso, un mesaj de la Maricica, o bucureșteancă ajunsă în Cluj ca să-și dea licența. Ce nebunie, noi credem despre cei de acum o sută de ani că purtau opinci și chimir, iar ei erau fluenți în română și franceză, scriau impecabil, făceau studii superioare și se duceau la plimbare noaptea, prin Cluj, uitându-se la limuzine americane.
Am găsit pe google maps casa din București a Maricicăi, pe strada Ocolului nr. 22. Cel mai probabil, era identică cu cea de la nr 20: o casă de oameni prosperi, care și-au investit banii pentru ca fiica lor să nu stea în balcon când trec militarii și să ajungă o casnică încuiată, ci să învețe, să se dezvolte, să cucerească lumea. Îți mai spun o dată povestea: o fată din București își dădea licența în noiembrie 1931, la Cluj, unde ninsese. Poate că era rudă cu Cornelius Codarcea, un jurist strălucit, care a scris “Le litige roumano-hongrois”, în 1937. Sau cu Alexandru Codarcea: un geolog eminent, academician încă din perioada interbelică. N-am cum afla ce s-a ales de ea, din surse publice: cel mai probabil s-a măritat, iar dacă a avut o carieră - aceasta s-a petrecut sub numele soțului.
Și-acum, că ți-am arătat puterea surselor publice, care ar trebui să fie principalul tău instrument anti-frică și anti-manipulare, să-ți explic de ce furtunile ultimelor zile sunt primite cu bucurie de autorități, de politicieni și de leprele agățate de portofelul public.
Dar înainte de asta revin cu rugămintea să citești și Scrisorile. Azi, de exemplu, ai ceva cum n-ai mai citit: scrisoarea de dragoste în cinci pagini de la un marxist autentic aflat la studii, pentru iubita lui. Am râs de trei ori, dar m-am și încruntat de vreo două ori.
