Azi găsești după paywall descrierea unui moment similar cu cel de azi, când vânzările de mașini sunt la un nivel record.
Vineri am avut momentul ăla, cu puștoaica și coronița. Impulsiv, am zis să fac ceva. Iar feedbackul a depășit toate așteptările.
Câteva zeci de persoane s-au oferit să pună și ei niște bani. Alții au făcut gesturi similare cu copii similari din alte orașe. Alții au dus postarea la un nivel care se vede mai sus. Reach-ul total al mesajului depășise, luni seara, un milion de persoane.
Iar puștoaica cu coroniță este deja un om senzațional. N-au încântat-o nici faima de un milion de oameni, nici banii. Practic, abia am convins-o să-i accepte.
Sâmbătă, la fel de impulsiv, am cumpărat o sacoșă cu de toate de la un om disperat. Nu aveam nevoie de ce zicea el că se află în sacoșă, dar am zis să ajut. Nu m-am putut uita în sacoșă până duminică seara când am descoperit că omul nu știa ce are: practic, am cumpărat chestii care-mi sunt de un real folos în proiectul ĂLA.
Iar duminică, pe drum spre casă, am luat la fel de impulsiv decizia să nu oprim nici la X, nici la Y, nici colo, nici dincolo. Ață până acasă. Iar acasă am constatat că anvelopa mea stânga față mai era umflată cât să urc bordura. Orice popas aș fi făcut pe drum m-ar fi dus pe o platformă, pentru că rezerva e în garaj, nu în mașină.
Luni erau zero vulcanizări deschise, așa că am ars-o pieton cu pisici (Babasha în stânga, Scarface în dreapta) și cu prosecco. Am redescoperit ce interesant e să bei ziua, în timpul săptămânii. Să nu fii propriul tău polițist.
probabil prima carte poștală românească cu un pitbull.
Așa că aș vrea să-mi mulțumesc mie pentru toate deciziile luate fără să mă gândesc prea mult. O fi fost îngerașul activ, o fi fost o karmă bună, o fi fost ascendentul în ceva, radiațiile solare - mă doare-n cot. A fost bine. Mai o să fac așa.
