Duamne, ce bine planificat era totul! “Scriu de vineri, că în weekend nu vreau să aud de nimic”. Și uit să setez data corect. Așa că azi n-am. Mai citește-l o dată pe cel de sâmbătă, că era pentru azi.
Ca să nu las locul gol, îți arăt niște fotografii vechi. Am cumpărat în weekend un album cu vreo 400 de poze și, dacă-ți vine să crezi ce nazuri am ajuns să fac, am păstrat doar cinci (nu astea care urmează, pe astea le-am pus pe site).
Mică mare raritate, pentru că românii de demult nu păstrau pozele copiiilor decedați. credeau că le-au murit copiii pentru că ei, părinții, au făcut fapte rele / păcate și fuseseră pedepsiți de Dumnezeu. Ca orice creștini-infractori, ar fi făcut orice să uite partea aia din viața lor.
super mare raritate, copil pe tricicletă ne-electrică pe care trebuia să pedaleze singur. practic i se încălca dreptul de a fi gras!!!
pisi cuminte și frumoasă din Brăila și golan de oraș care căuta astfel de pisi, pen’cân’s-o așeza la casa lui. Că pe vremea României Mari era ok să ai casa ta, nevasta ta, boul tău, etc.
barbarie, ticăloșie. aceste imagini mă dezgustă. nici nu pot să mă uit la bietul copil care sare coarda ne-electrică sau la ăla din leagănul ne-electric. bine că s-au dus vremurile alea!
copil bogat și fericit care avea tot ce și-a dorit, direct de la mall. not.
fată bogată de măritat. ia spune că e de la munte, fota - că e fată de cioban, în picioare are pantofi cu toc, deci urmase liceul într-un oraș, iar mărimea lăzii de zestre spune și ea că banii nu sunt o problemă.
De acord! Mai puțin cu prima propoziție!😀