alandala. VfP 26 august.

Este primul weekend de anul ăsta pe care-l declar stricat. Nici nu m-am odihnit, nici nu m-am distrat, nici n-am muncit, nici n-am avansat în proiectul exporomânia. Singurul lucru făcut bine a fost mâncatul. A fost de vis, cu tot ce omisesem în ultimul timp. Dar am dormit mai rău din cauza asta.

M-am uitat o fugă la lansarea lui Ciolacu. Mi-a lăsat senzația de improvizație, că a fost ca weekendul meu, am scris mai multe pe psnews. Per total: simt milă pentru acest băiat.

M-am întâlnit pe stradă cu un panou Lasconi și refuz să cred că ăla e sloganul ales de stafful de bărbați deștepți pentru femeia care le salvează partidul. Așa ceva aș scrie pe fațada unui bordel sau a unui ong libertarian.

Dacă ai idee unde e făcută poza asta mi-ai înlătura niște pitici de pe creier. Mă termină psihic mai ales pentru că aș putea paria că am trecut pe acolo.

Am leșinat de râs la postarea asta. Cât, mă?! 580 de lei pentru o excursie de juma de zi și speranța că mai dau 4-500 pe niște vin la reducere? Pâi de ce mi-aș lua vin la reducere în august, când oricum toate vinurile vor fi la reducere luna viitoare? De ce n-aș cheltui mia aia de lei pe ce vinuri vrea mușchiul meu din magazine specializate sau pe de net? Cam cât de tristă e atmosfera în autocarul ăla, dracu știe cu cine pe bancheta alăturată?

Și m-am enervat îngrozitor citind un newsletter care critică bonding-ul din crearea de comunități când la preț ar trebui să fie bridging-ul, că rămâne comunitatea mai vie, mai puțin talibană, etc. Dați-mi voie să vă spun ceva: comunitățile nu trebuie create de terți, aia e lucrătură socială aka spălare pe creier. Dacă nu s-a format singură în jurul unui pom sub care nu plouă, unui produs mișto sau unui loc - aia nu e comunitate. Toate rahaturile astea, toată obsesia unora de a te băga într-o comunitate vizează fie să-ți ia gândirea critică, fie libertatea, fie banii. N-a mers cu maindfulnesu, n-a mers cu cocingul, ia cu comunitatea acum, dă-ne niște bani pe cărți/cursuri și lasă-ne să negociem politic spunând că te reprezentăm. Jenant.

Noroc cu Andrei Caramitru, care a postat asta și s-a întrebat: “Europa nici măcar nu contează în poza asta, ne distrugem industria pentru NIMIC, auziți vreun oenge care urla ceva despre cărbunele ars de China, înțelegeți schema?” Deci Andrei crede că noi mai avem #ceva_cu_cărbune care nu a fost deja închis cu mulți ani în urmă. Așa e când te maturizezi la 40 de ani.

Aaaaa, și încă ceva. Povestea cu bicicleta. Am realizat care este superputerea cu care TikTok sugrumă Youtube: search-ul absolut formidabil. În 10 minute am văzut cam toate tipurile de biciclete electrice pliabile și ușoare (așa cum caut eu), am învățat cum să aleg un producător de biciclete rezonabil și ce să întreb când o cumpăr. Am mai realizat și că aproape toate bicicletele mișto și scumpe de pe piața noastră sunt fix pix pe lângă ce găsești în UK sau în SUA la prețuri comparabile. Pe youtube mi-ar fi luat opt ore.

O zi de luni cu coerență îți doresc.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, ExpoRomania.ro și Kolectionarul.ro sau . Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor. Pe ultimul îți recomand să-l deschizi dacă ești colecționar sau dacă vrei să faci cadou ceva ce nu se găsește la mall.

După paywall, scurta poveste a unui puștan de bani gata din Clujul anilor 60 care refuza să intre în câmpul muncii.

ARE TATA BANI

Adevărul e că lipsa unei activităţi constante, boală o dată contractată, tinde să se transforme intr-o veritabilă profesiune de credinţă. Ne-am dat seama de lucrul acesta si in urma unei anchete organizate de revista noastră la Cluj. Aici, la Oficiul municipal de recrutare si repartizare a forţei de muncă ne-am notat următoarele date: între 1 ianuarie si 1 septembrie 1968 au fost repartizaţi în producţie 2 619 tineri.