aurul, slănina și tipa mișto. VfP 21 iulie.

Îți mulțumesc că ai deschis și citești acest newsletter. Sper să-ți placă cât să te abonezi, să abonezi un prieten sau să te abonezi la la versiunea plătită, care permite lectura unor texte digitalizate pentru prima oară aici.

Așa e când te mănâncă în cur să scrii despre propagandă, te lovește în plin: ghici ce-am găsit ieri în cutia poștală? Ziarul Patrioții, scos de AUR. Ce mai contează că de mărirea salariului minim discută pesediștii cu peneliștii de vreo lună, important e cine zice că a fost ideea lui.

O să tot vedem de-astea, prin cutiile poștale. Și pe rețelele sociale. Și pe google. Și pe peste tot, că nu degeaba ne cumpără datele, ne-au profilat deja, o să ne dea mură în gură ce ne dorim, doar-doar i-am vota. În momentul ăsta, eu nu văd încă nimic demn de votat. Aș face-o și dacă aș știi că doar X se poate opune ideii Y pe care o consider nocivă. Dar partidele noastre nu s-au aliniat în fața sau în spatele unor idei, încă bâjbâie, doctrinar. Nu e ca în Germania, unde partidul profesorilor a bătut atâta monedă pe combaterea imigrației afro-asiatice încât s-a umplut de neonaziști iar profesorii nu se mai simt confortabil. La noi partidele sunt ca niște salate, nu ca niște bucăți de slănină.

Că veni vorba de slănină: să vezi cât de bou sunt.

Am deschis borcanele cu carne pusă la murat, în noiembrie. Da, ai citit bine. Anul trecut am pus carne la murat, după o rețetă din anii 20. 1920, nu 2020, când oamenii nu aveau frigidere. Iar în weekend am umblat la ele.

Zeama nu mirosea a hoit. Carnea afumată, slănina afumată și coastele afumate arătau impecabil și miroseau impecabil. Nu le-am gustat, pentru că într-o conservă mai veche de șase luni se poate dezvolta clostridia, care dă botulism, chestie ușor mortală, iar eu vreau să trăiesc. Am pus totul în niște saci pe care i-am aruncat, bucuros că am risipit vreo 20 de kilograme de carne pe un experiment reușit: am reușit să păstrez carne timp de 7 luni fără s-o congelez, deci e comestibilă sigur timp de o lună-două-trei. Abia după aia mi-am zis: băi boule, da’ de ce nu te-ai dus cu carnea la analize? poate n-avea nimic și făceai cel mai inedit ospăț din România, hai la masă, neamule, te aștept cu zece pleituri cu carne murată!

Și-am mai fost bou o dată zilele astea, dar în alt mod.

Acum vreo șase luni, la o întâlnire de afaceri în trei, am cunoscut o tipă foarte chiut. O cumințenia pământului, mică și șoptită, drăgălașă foc, dar și cu carieră și cu soț. Logic, n-am salvat datele de contact, că nu mă pasionează niciodată femeia altuia, cu excepția, DESIGUR, a Monicăi Bellucci. M-am reîntâlnit cu miniona, zilele astea. Aproape că ne-am ciocnit, într-o parcare, și am regretat că n-am făcut-o, pentru că avea o rochie care-i stătea într-un mare fel. “Cum stai cu afacerea aia?”, am zis eu, încercând să nu mă uit cum îi dau buzna sânii prin bumbacul ăla. “Nu mai e de interes, am făcut niște schimbări, am și divorțat, dă un semn când poți, bem o cafea și povestim” a zis ea. “Sigur”, am zis eu, grăbit să privesc iar în sus. Și atunci știi ce-a făcut micuța? M-a privit fix în ochi și a oftat de i s-a umplut rochia. “Fugi, nenorocitule, că altfel beți cafea chiar acum, pe mașină!”, mi-am strigat în gând, am salutat și m-am cărat. Uitând că n-am cum să-i dau un semn! Nici nu mai țin minte cum o cheamă!!! Cum să nu salvezi numerele de telefon, iz ol ăbaut dă netuorching dis deiz, spune și tu câta cretinul patentat sunt, mamă, ce poftă de cafea mi s-a făcut!

Îți urez o zi de vineri cu organizare antreprenorială și gândire strategică. Nu ca mine. Și un weekend plin cu cafele de-alea bune.

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu, cu sensei în stomatologie și prețuri normale. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro

După pawall ți-am pus azi ceva de sezon: primul complex rezidențial de pe malul Mării Negre. Anii 30. Cubism. Albastru cu alb. Minimalism. Ceva fin de tot, să mă ducă cineva în anii ăia, să beau cafele pe malul mării.

O PLAJĂ MODEL LA MAREA NEAGRĂ

Ţărmurile româneşti ale Mării Negre, bătute până acum în pustietatea lor de valuri si de nepăsarea spiritului intreprinzător, au inceput să îmbrace haina civilizatiei. Soarele care aproape de mare posedă miraculoase proprietati vindecătoare, arămeşte din zi în zi, pe plăji, câti mai mulți vizitatori estivali: plezirişti şi suferinzi. Vile noui se ridică pe zi ce trece, din stâncile albe, ca de argint, ale mării noastre binecuvântate. Ca un imbold pentru inmultirea acestor clădiri moderne și sănătoase pe tărmul plin de viată, societatea „Techirghiolul" s'a gândit să transforme terenul ei de circa 500 hectare situat la stația Eforie într'o nouă statiune balneară care să fie model, considerând faptul că, atât terenul depe malul mării, cât şi plăjile acoperite cu un nisip fin şi argintat sunt de o frumusete neintrecută.