Viața Fără Proști

Viața Fără Proști

Share this post

Viața Fără Proști
Viața Fără Proști
avariat, dar optimist, se poate mai rău

avariat, dar optimist, se poate mai rău

bogdan stoica's avatar
bogdan stoica
Mar 17, 2025
∙ Paid
59

Share this post

Viața Fără Proști
Viața Fără Proști
avariat, dar optimist, se poate mai rău
Share

FOTOGRAFIA ZILEI: Legat de mitingul ăla penibil: dacă tot se poartă iar militantismul pro-doctrină, oricare ar fi ea, am zis să folosesc poza asta.

Sincer, eu am crezut că povestea mitingului pro-Europa e o glumă. N-ai cum, nene, să strângi atâția proști, mi-am zis eu vineri. Și sâmbătă văd imaginile. Pfoai! Fără steaguri americane, cu muzică în limba germană, exact ca la adunarea tovărășească a comuniștilor, desfășurată în Piața Roșie, lângă Kremlin, în '39, când Stalin și Hitler au semnat pactul de neagresiune, adică disecarea pe viu a Poloniei. Până la urmă am râs. Mi l-am imaginat pe Ciolacu, emoționat, în clădirea Guvernului, uitându-se pe geam cum oamenii care strigau MUIE PSD sunt azi alături de el. Mi-am adus aminte de Davila, cu al său: "e musai ca militantul să fie prost, că dacă n-ar fi s-ar ocupa de problemele lui, nu de ale altora". Și pe urmă am râs și de dimensiunea mitingului. 15.000? 20.000? Pe banii USAID se făceau sute de mii. Wink!

Scriu destul de prost, că mi-am paradit mușchiul brațului drept. Ieri nu am putut să duc vin sau țigara cu dreapta la gură, nici să mă fut, nici să meșteresc. Așa că am ars-o subțire, ore în șir la cafele și discuții. La una din ele era să fac nu doar dezlipire de retină, ci și de scoarță cerebrală.

la cafea, cu un amic. la masa din fața mea era o tipă, cu spatele la mine. mare cât inflația și extrem de sonoră în clefăit, auzeam nu doar oase pârâind, ci și sunete metalice. așa că am crezut că se devora singură, cu tot cu tacâmurile de pe masă, de nervi că nu-i venise mâncarea. plus că vorbea singură: “ar fi trebuit să comanzi mai mulți cartofi (…) ce bun e ăsta, ia de la mine (…) micii nu-s făcuți, cârnații da". Am mai închis ochii, am mai strigat în gând "mami", am mai plâns puțin mimând că mă băs, ca orice bărbat adevărat, dar când s-a ridicat și s-a cărat s-a făcut părul pe mine ca țepii pe airici. pe masa ei era ditamaia platoul cu carne și cartofi prăjiți imens, care nu se vedea de ea, iar pe partea cealaltă a mesei erau soțul și copilul, CARE NU SE VEDEAU DE EA! deci tipa mâncase nu doar un porc și ceva, ci și vreo 40 de grade din câmpul meu vizual. nu eram la cafea, eram în alt univers, la prin prima mea eclipsă de oameni. băbăiatule! cum să umbli așa în libertate?

Keep reading with a 7-day free trial

Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.

Already a paid subscriber? Sign in
© 2025 bogdan stoica
Privacy ∙ Terms ∙ Collection notice
Start writingGet the app
Substack is the home for great culture

Share