bucurești. VfP 12 septembrie

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața

Iar o să pară că mă vait, deși n-o fac. Sunt doar revoltat și furios. Iar mi-a furat Bucureștiul o zi.

Am plecat la 7. Cam 20 de minute am stat după navetiștii Ploieștiului care lucrează în București (vreo 20.000 la ultima numărătoare. Am rulat relativ ok până la Balotești. Accident. Apoi a urmat coloana comitetului de întâmpinare de la Băneasa, adică navetiștii de Corbeanca&Co. La Miorița lucrări, pe Kiseleff lucrări, per total de la Casa Presei până la destinație am mers numai și numai în coloană. Am ajuns la 9.50. Bilanț la dus: 72 de kilometri în aproape 3 ore. Am muncit cu drag și spor până la 3. La 4 eram la Aviatorilor. La 5 am trecut de ultima cocoașă, am adăugat niște ploaie și am ajuns acasă la 18.50. Adică m-am întors aproape 4 ore. În total, am consumat 12 ore pentru vreo trei ore de filmare și un prânz târziu, iar din cele șapte ore petrecute în mașină, patru le-am petrecut în București făcând doar asta: ambreiaj, a întâia, frână. Mă mir că mai am ambreiaj. Mă mir că nu văd la știri oameni care s-au sinucis sătui de traficul din București. Eu aș face-o dacă aș trece zilnic prin asta.

N-aș fi avut nici o problemă să muncesc nouă ore și să merg cu mașina trei și sunt dispus să tai din total o oră (ploaia și navetiștii mei). Dar tot mă simt de parcă Bucureștiul m-a jefuit de șase ore. Probabil așa îți face și ție, dacă ești bucureștean. Ia calculează cât din viața ta se duce pe prostia unor responsabili de trafic, sistematizare, etc. Trebuie neapărat să faci ceva. Ai sute de bucureștiuri mici și mișto pe acolo, doar traficul ăsta de căcat le ține separate.

Și ca să nu zici că mă vait mascat, recunosc că a fost o zi bună. Am filmat niște interviuri mișto, cu oameni mișto. Am aflat niște detalii istorice care m-au căpiat. Am văzut un fund de ospătăriță de era să mă înec. Șefa de proiect m-a dus la De Soi, un magazin de bunătățuri cu o masă în mijloc unde poți mânca ce-au gătit în ziua aia. Nu chiar un a-la-carte, mai degrabă un table d’ hôtel. Am ales după poze, iar #sacrilej_franse mi-a rupt capul. Băbăiatule, ce pot face unii cu un ou și niște cașcaval. Să te duci să vezi fundul mănânci, o să merite.

Despre interviuri și secretele aflate o să găsiți detalii pe exporomânia, când s-o putea. Mai las doar o chestie aflată azi care îți poate folosi la ceva.

Dacă ai o familie normală, în care sunt 3-5 mașini, închiriază-le. Am descoperit că o cunoștință a luat mașinile vechiuțe ale familiei și cumpără mașini cu daună parțială sau totală (epave, la o mie-două de euro), le repară și le bagă la rent-a-car. Ghici ce? În domeniul ăsta nimeni nu face figuri. Le caută service-urile să le dea clienților ca mașină de schimb, plus o droaie de firme cu nevoi ocazionale, plus o droaie de oameni care n-au mașini, ci biciclete sau motociclete și vor o mașină doar pentru concediu, sau pentru cumpărături. Creșterea domeniului e constantă, de peste doi ani. Pare foarte bănos businessul, băiatul ăsta a ajuns la o flotă de 12 “peticite” care se dau cu 40-70 euro/zi. Profitul lunar e de 5-10.000 euro lunar de peste un an, cu care-și face casă.

O zi de joi fără Bucureștiul care-ți suge timpul îți urez.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee și ExpoRomania.ro. Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor. Fotografiile folosite sunt de pe Kolectionarul.ro.

După paywall, o știre de război. Anii 40. Autoritatea statului și măcelarii care vindeau carne de vite moarte de dalac. Cam câtă pușcărie crezi că au primit?