Când arăți că ai bani, dar n-ai. VfP 7 septembrie.

Ieri la prânz am mâncat la o cârciumioară de cartier, undeva între niște blocuri, pentru că am tot mai des surprize plăcute în farfurie (ieri de exemplu am mâncat tocană de găină cu mămăligă, adică end of discussion). De la masa mea se vedea un scuar. În scuar, un BMW X6 cu hayonul ridicat și două femei discutând. Câteva gesturi și m-am prins: era un magazin de haine “La Portbagaj”. Câteva minute mai târziu, BMW-ul a plecat, cumpărătoarea a intrat pe terasă și s-a așezat la o masă așteptând pe cineva. Cineva-ul era soțul ei și o cunoștință de-a mea, care m-a pus rapid în temă: fake-uri. Nevastă-sa tocmai dăduse vreo 3.000 de lei pe imitații de haine de vreo 5.000 de euro. Numa balenci-vuito-bărbăr-ralfloron și gucii. Omul s-a mai lăudat un pic cu abilitățile de negociere ale soției și s-au cărat lăsându-mă bușbe. Îi credeam un cuplu plin de bani și luându-mă după hainele lor. Acum mă gândesc: au bani dar nu-i dau ca fraierii pe haine scumpe, sau n-au bani, dar vor să arate de parcă au? Sunt curios doar așa, ca fenomen. Eu n-am nici o haină mai scumpă de 500 de lei, iar haine de firmă îmi cumpăr doar accidental ( cel mai recent tricou de firmă e luat de-o lună, cu 9 lei, dar am descoperit abia acasă că am un jucător original de polo pe el), pentru că nu suport logo-urile mari și ostentative. Un obicei căpătat în lungii ani de rockăreală unde prieteniile și relațiile se legau cumva împotriva bogăției aparente. Nimeni nu halea un figurant în mediile alea.

Că veni vorba de rockăreală: La Rock Music Festival e pă sistem cashless la food și drink. Adică vei primi un card pe care vei putea depune credit. Doar în zonele de activități sport, la artizani și la locul de joacă plata se poate face și cu cash sau card. Na, că am uitat și de asta: dincolo de main stage și de second stage, unde vor cânta 16 formații, la Domeniul Cantacuzino vei găsi și un mega loc de joacă, un balon cu aer cald și - ține-te bine! - 150 de hectare de spațiu verde pentru plimbare. Ia-ți bilete, recomand.

… și-apoi am văzut femeia perfectă din cap până în picioare: picior, talie, sâni, ochi, buze, păr, voce, totul la superlativ. Eram într-un juriu de 3, plus cei 4 supleanți de la masa vecină, toți numa' profesioniști, nu d-ăștia mici sătui de labă. Ea era cu două tipe mișto care, din cauza ei, păreau urâțele. De organizarea concursului s-a ocupat un domn de la SGU care a făcut-o pe tipă să se ducă de două ori până la mașină și înapoi, chiar pe lângă masa juriului. După ce tipa a plecat ne-am aplaudat, ne-am bătut pe umeri și ne-am felicitat reciproc. Ce finală! Ce goluri! Cum stătea plasa aia pe poartă, gizăs cât de norocoși putem fi că trăim în țara asta!!! #slavapizdelemișto

Despre drona rusească de la Chilia Nouă n-am ce zice, am scris pe PSnews, textul va fi activ de la ora 8.00. O rușine internațională. Românii puteau să tacă dacă știau că vor fi prinși, sau să zică “cercetăm, noi știm că-s doar resturi”. Oficialii ucraineni puteau să mai mintă un pic, așa cum au mai făcut-o deja. Din toată chestia asta știi ce-o să iasă? O scădere a sprijinului popular pentru Ucraina, chestie din care amărâții lor, rămași fără case, job, copil, pisică, vor avea și mai tare de suferit. Proștii noștri le vor reproșa lor “vreți să ne băgați în război”, uitând că vecinii, ca și noi, au politicieni mai jegoși decât și-au dorit. Iar dacă te pasionează subiectul, gândește-te la asta: de ce, din toată presa mainstream, doar un singur post tv s-a dus să verifice coordonatele date de ucraineni? Ce le-a făcut pe celelalte să mintă în cor cu guvernul? Există posibilitatea să mai fi făcut asta, și cu alte ocazii, la alegeri sau în pandemie? Ai râde cu mine dacă drona găsită ieri să fie aia căzută acum trei săptămâni, despre care au vorbit sătenii din zonă și au fost luați în râs de analiștii pulii mele.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de joi fără proști agresivi și plină de femei perfecte îți urez.

1938 a fost un an important pentru presa românească, pentru că atunci au devenit disponibile fotografiile de presă internaționale, trimise printr-un aparat numit belinograf. Invenția exista din 1907 (realizată de Edouard Belin) și funcționa extrem de simplu: fotografia era asezată sub un cilindru mobil, analizat de o celula fotoelectrica, transformat in frecvente (inalte pentru alb, grave pentru negru) si transmis. La capatul celalalt, un sistem cu un cilindru identic avea rolul de a converti frecventele primite in intensitati luminoase, dupa care se developa hartia fotografica, pentru a obtine o copie fidela a originalului. O fotografie alb-negru cât o carte poștală era transmisă astfel în zece minute.

De ce a avut presa românească nevoie de 31 de ani pentru a-și permite acest serviciu? Evident, principala problemă era prețul, mare cam cât ar fi azi abonamentul Starlink pentru un asistat social din Ciuperceni. Mai jos o să găsești primele fotografii transmise prin belinograf și publicate în presa românească. Evident, au fost asociate unui eveniment important: