când s-a făcut miercuri? (29.01.25)
FREE: turism, jurnalism, artificialism, fotografism, părerism, urâțism. PAYWALL: cum lipești soba, cum scapi de riduri pe gât, terasă la munte în comunism, știri de la notari.
Încă o fotografie educativă din epoca trecută: cizmele tipei din față se numeau “apreschiuri”, că “apreplacăurile” nu se inventaseră. Coafura tipei din spate se numea “permanent” și se făcea cu “bigudiuri”. Obiectul din lemn și fier de sub ele se numea “sanie” și era făcută cu zero plastic, exact cum se dorește azi. Sunt fiert pe fularul și mânușile tipei din față, le-aș purta când vreau să par anxios și vulnerabil.
Pur și simplu ador G4media pentru inovațiile jurnalistice pe care le aduce în fiecare zi. Mă oftic însă că nu sunt conștienți de plusvaloarea lor. Eu am observat că nici Carrefour nu a zis nimic de Ziua Holocaustului. Și că Ciolacu, probabil cel mai detestabil premier de la Ciorbea încoace, a zis. So? Cum o jucăm?
Mă doare-n cot de pierderile Nvidia, e de bine. Dacă chinezii au făcut un AI de jdămii de ori mai ieftin decât chatGPT, probabil că în curând o să avem frigider dotat cu un AI pregătit în food, o mânuță și un ochi de aragaz. O să fie amplasat la geam, să vină drona cu cumpărăturile direct în el, iar frigiderul o să gătească singurel. Iar când eu mă duc să iau farfuria de ciorbă, pisi să zică: “my love, nu pot să cred că mănânci rece ciorba fierbinte din frigider, ai făcut asta pentru mine, ca să nu-ți mai gătesc, hai, vino să ți-o sug”. Probabil că pentru gradul ăsta de confort amândoi vom fi siliți să votăm toată viața cu Xi, deși amândoi ne dorim cu ardoare să votăm cu Lasconi sau Georgescu….
Pentru că tot timpul mă întreabă cineva ce se află după paywall: conținut vechi și original. Am renunțat să transcriu textele în format digital, pentru că uneori eram acuzat că le schimb, iar retușul pe imagini nu-mi place nici mie. Astea, de exemplu, sunt aproape toate fotografiile difuzate după paywall în ianuarie. Zilnic primești și știri, tutoriale și rețete cosmetice. Peste o sută, lunar. Ca să știi.
Pentru cine nu pricepe care-i faza cu coiful ăla, îți zic doar două chestii, ușor de povestit la cafea. Unu. E cu hăt hăt hăt mai vechi decât Burebista și Decebal, deci impune ideea că și înainte de ăștia doi a existat un regat în zonă, o formă statală despre care nu se știe nimic, adică nu erau doar trei speriați care se tăiau pentru muieri și se înjurau în maghiară, cum cred unii. Doi. Faptul că a fost găsit în apropiere de minele de sare de la Slănic, coroborat cu faptul că primele salarii dă pă pământ s-au plătit în aur sau în sare, sugerează că regele care a deținut coiful era cu muuuult mai jmeker și mai bazat ca restul regilor și regișorilor, care nu aveau cu ce să plătească bugetari, armată, pizde mișto. Păstrând proporțiile, coiful ăla e o enigmă cât piramidele din Egipt.
Acum te las, că trebuie să mă mai uit la poza de mai sus. Fascinația grotescului bigtime! Să mă bată mama dacă am văzut vreo mașină mai urâtă din spate decât noul model de Dacia Spring. Parcă mă uit la un bombardier gras, crăcănat, cu picioare subțiri, cap turtit și ochii depărtați. Ceva ca Monica Anghel cu capul lui Sorin Grindeanu.
O zi de miercuri fără Dacia Spring din spate îți urez.
Alte recomandări: FamilyClean, Officedent, Rineea Clean, Rue15 Coffee, MyPloiesti, ExpoRomania.ro.
Azi după paywall:
cum repari o sobă din fontă (tutorial, anii 20)
cum scapi de ridurile de pe gât (rețete cosmetice, anii 30)
terasă la munte în comunism (fotografie, anii 70)
ce-au mai făcut notarii (știre, anii 40)
Devino și tu abonat plătitor. În fiecare lună primești acces la peste 100 de fotografii vechi, tutoriale, rețete cosmetice interbelice și știri extrase personal de mine din trecut, nu luate de pe net. Ai acces și la arhiva newsletterului.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.