coerent și fericit. VpP 29 august.

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața

O zi absolut superbă.

N-a fost cald. Înnorat, cu un pic de vânt, cămașa nu s-a mai lipit de spate. Cu ambele geamuri la mașină deschise, m-am simțit ca la prova Titanic.

Am băut o cafea 5ToGo la prima oră cum ar trebui să bem toți, zilnic. Nu’ș ce i-a făcut Vlad, dar când bei cafea de Bristot (medium, de nota 6-7) la doar 5 lei, și este bună, devii conștient că este vorba și despre barista. De-aia mă duc la 5-ul din centru și nu la celelalte. Pentru că Vlad știe ce face.

Am rezolvat problema birocratică de care uitasem ieri. Se pare că uitasem doar scriptic, dar lăsasem mesaje coerente în locul stabilit și cineva de bună credință a ținut cont de asta.

Am găsit acel șurub și acel tarod cu care pot repara acel suport de care uit de mai bine de zece zile. Să-mi aduceți aminte să vă povestesc despre industria pulii de produse publicitare.

Am mai băut o cafea excepțională la Rue15. E tipă nouă acolo, extrem de calmă, de precisă și de zen. Piața Artizante e tot mai pustie, dar oamenii sunt tot mai cool. Sau nu-mi place mie mainstream-ul?

A sunat încăpățânatul. Un nene care vrea ceva dar în anumite condiții care sunt împotriva principiilor mele. L-am refuzat deși pierdeam bani și i-am ignorat cererile repetate de a mă răzgândi. Ieri s-a predat, o facem cum vreau eu.

La prânz, cu lista To Do aproape epuizată, am parcat 40 de minute la Berbec, unde eram restant cu meniul {borș de pește + saramură de pește}. Băbăiatule! N-am făcut poze, dar (iar) am filmat experiența.

Și pentru că de data asta nu este vorba de un meniu ieftin (ambele feluri de mâncare costă 70 sau 80 de lei), am lăsat la Terasă vreo 22 de cărți poștale cu Ploieștiul vechi pe care le-am convertit în vouchere kolectionarul.ro, fiecare în valoare de 50 de lei. Ar trebui să ți le aducă ospătarul, într-un plic verde, dacă dai pe acolo până pe 20 septembrie. Îți recomand la modul cel mai serios să faci asta, gustul a fost absolut demențial.

M-am dus și la sală, dar în 10 minute am plecat. Eram prea fericit ca să mă torturez singur. Am ajuns acasă, am scris ce era de scris și m-am (re)apucat de scanat. Mai am. Revin.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, ExpoRomania.ro și Kolectionarul.ro sau . Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor. Pe ultimul îți recomand să-l deschizi dacă ești colecționar sau dacă vrei să faci cadou ceva ce nu se găsește la mall.

O zi de joi fără proști îți urez.

Inspirat de acel papagal care i-a cântat o odă jenantă la chitară Elenei Lasconi, am pus ceva similar, din Uniunea Sovietică a anilor 50. Tonul e altul, că ăia erau semianalfabeți, dar mesajul este același: glorificarea femeii care-și pune calitățile în slujba partidului bolșevic. Recomand lectura cu glas tare, la băutură. Te sufoci de râs.

Nadia Kraevaia. N-am avut parte s-o intilnim. Ea a murit in zilele asediului. Dar despre ea oamenii vorbesc atitea lucruri bune, incit ni se pare că Nadia trăieşte şi acum printre noi. Parcă o vedem înaltă cu zîmbetul pe buze. Parcă îi auzim vocea care ne pătrunde in suflet...

Pe tinăra comunistă Nadia Kraevaia, oraşul a cunoscut-o bine. Ea evacua copiii şi bătrinii, organiza invătămintul copiilor rămaşi la Sevastopol, transporta cu cărucioare rănții la spital. Era o muncă grea. Nadia o ducea cu multă pricepere, se părea că niciodată nu obosea şi nu pierdea curajul. Ea a reuşit ca in ajunul Anului Nou 1942 să organizeze pomul de iarnă în adăposturi. Lucrul acesta nu era chiar atit de uşor. Brazii nu cresc in raionul Sevastopolului, dar nici pinii nu puteau fi găsiți cu uşurință: ei creşteau in spatele lor inamice.