readi for dimacrăsii! VfP 10 iunie 2024

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața.

Pentru că eu am considerat alegerile astea doar un circ ieftin, am pus vineri după paywall povestea unui târg de Moși, din Bucureștii anilor 20. Azi, revin cu partea a doua: menajeria.

Textele de după paywall provin din texte digitalizate chiar de mine, având ca sursă cărți, publicații, acte, etc pe care le dețin sau le-am deținut fizic (nu discutăm despre pdf-uri ciordite de pe net, nici despre făcături moderne). Le poți citi pe toate, inclusiv pe cele din trecut, dacă ai un abonament plătit la acest newsletter.

Ai fost la vot, ai democrăsii end șit? Felicitări. Sper că ai construit o lume mai bună pentru amândoi. Acum, cu conștiința datoriei împlinite, te invit să citești niște banalități, deloc importante pentru parcursul european al patriei noastre.

Am primit cadou o foarfecă de-aia de un metru, de tuns gardul viu. Băi! Băi!!!! Am juma de secol de făcut chestii epuizante, dar ca asta n-a fost nimic. Să ridici ambele brațe și să faci mișcarea aia de forfecare e ca și cum ai face flotări pe tavan. Și devii mai deștept! De la prima mișcare am început să învăț anatomia mușchilor brațelor și spatelui, pentru că niciodată nu m-au durut atât de specific diverse zone ale corpului. Când am terminat am avut câteva momente de uluire fizică, dacă pot să zic așa, mă dureau părți ale corpului în moduri complet necunoscute până acum. Cu această experiență dezumanizantă, îți recomand să nu mai dai bani pe sală. Cumpără o foarfecă de-asta, ieși pe stradă, caută garduri vii înalte și oferă-te să le tunzi. Nu doar că vei ajunge să ai un trup de zeu, dar o să faci bani, în loc să dai bani.

Am fost foarte fericit să stric basculantul exact când la Leroy Merlin a apărut un Dexter la ofertă, cu vreo 300 de lei. Cam atât a costat și cel vechi care a împlinit 3 ani (practic, m-a costat 8 lei pe lună să-l folosesc). Și sunt bucuros să-ți spun că noul basculant e mai ușor, are comenzile mai bine puse și taie precis ca un chirurg. Exact ca în cazul telefoanelor, sculele ieftine nu mai sunt și proaste, de ceva timp.

Am luat carne de la cea mai bună măcelărie a Ploieștiului și am constatat că din ea se scurge o mizerie albă care se solidifică pe grătar, exact cum se întâmplă la carnea din supermarket. Adică s-a injectat, s-a astea, nu mai e carnea lor din ferma lor, au început și ăștia să aducă carne proastă de prin toată lumea. Să-i fut în gură. Am luat și un pepene de la tanti care nu s-a putut tăia cu cuțitul. Să mor, coaja nu era friabilă, ci densă ca un mortar. Am spart pepenele, folosind cuțitul ca pe un satâr, în loc să-l tai. Ce dracu o avea în coajă, nu știu, dar dacă mor, să știi că e de la pepene. Noroc că am luat un caș și o cașcavea și niște roșii și o ceapă și aveam un vin de mamă-mamă-mamă, s-a terminat bine de tot.

Am murit un pic când am văzut ce-a scris Flick, promovat de Antena3 ca fiind “cel care va face cele mai tari rime pe tema alegerilor”. "Arma noastră și cartușul / Sunt ștampila și cu tușul", a glăsuit nefericitul poet modern. Să-mi trag una, Flick nici nu știe că această capodoperă e scrisă în stilul bolșevic al anilor 50, când muncitorii semioligofreni și semianalfabeți scandau: "Lenin, Stalin și cu Dej / Bagă spaima în burgheji". Dar ăia știau că nu sunt poeți. Lui Flick cine îi spune?

Și sunt mândru să-ți spun că dețin cea mai spectaculoasă operă de kitsch românesc. Am văzut multe porcărele fascinante la viața mea, dar asta este top. Fii atent: metaloplastie pe tablă din cupru, cu o navă spațială lângă o planetă, cu paspartou de imitație de scoarță de copac (făcută cu hârtie igienică și aracet) în ramă de lemn sculptat cu motive de nuntă, vopsite cu aurolac argintiu. Spatele e căptușit tot cu tablă iar tabloul zângăne un pic (probabil s-au scăpat niște cuie pe acolo). Efectiv nu știu ce mai putea fi adăugat (o anti-poezie de Flick, probabil). Să mor de n-am descoperit carpeta steampunk! Te provoc să-mi arăți ceva mai tare de atât! Efectiv te provoc!!!

O zi de luni fără proști îți doresc.

Din politețe (datorită lor citești gratis), deschide măcar unul dintre linkurile acestea: Blues Cafe Ploiești, FamilyClean, Hotel Central Ploiești, MecumPorto, Muzeul Brandurilor, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee. Iar dacă vrei să faci cuiva un cadou unic caută pe Kolectionarul.ro ziare vechi din ziua nașterii lui.

La Moși (anii 30)

• partea a doua

"La rațe".  Intr'un bazin circular, un cârd de raţe de metal mergând într'o singură direcţie. Oamenii aruncă cercuri de lemn şi care nimereşte raţa astfel încât cercul să cadă pe gâtul raţei într'o anumită poziţie, câştigă un obiect de pret. Antreprenorul jocului agită nervos un asemenea obiect proaspăt câştigat de un fericit care, „trage" la rațe de câteva ceasuri. Placarde mari indică un amănunt dacă cercul cade pe pliscul raţei, trăgătorul nu câştigă. In jurul acestei conditii se ivesc diferite conflicte.