expert în Terapia cu Plângeri. VfP 8 octombrie.

cum mă autovindec eu ca maeștrii yoghini din Tibet fără să mă duc nici măcar la Gara de Nord. cine adevărul imuabil esențial și adevărat se știe sigur care este.

cine-o mai schimba radioul de pe România Cultural! Păi e posibil să nu fi auzit eu niciodată până acum această capodoperă a lui Bruce Sprinsteen? Dacă muream așa, prost? Ce mă făceam pe lumea cealaltă? Mă scoteau din rând strigând: “boss, ăsta nu, că n-o știe pe aia cu uor’ăpart”.

Era cam 11 dimineața iar eu agonizam pe dinăuntru, prins într-o sarcină plictisitoare și repetitivă care durează deja de vreo 20 de ore în vreo 4 zile. Și-ncepe brusu’. Întâi am dat din cap, pe urmă am început să lalalala, iar la final eram cu volumul la maxim, dansând cu foile alea, ca tribalu’ urban cu burtă. Mamă, ce mi-a plăcut, cât am play-at-o și cântat-o, toată ziua. Parcă beam pălincă cu vitamina C.

Pe la 4, în mașină, prind ca nefericitul la radio o discuție despre anxietate. Cică e nasoală. Că poate da efecte fizice. Și cum jumătate din oameni au episoade de anxietate, să o considerăm normală. Să ne scuzăm la muncă, civilizat: “știu că am zis că termin până la 3, dar de la 1 am o anxietate, deci o să livrez mâine”. Băi, deci nu mai pot cu bolile astea promovate de companiile care vând medicamente. Și eu am anxietate, de exemplu, când mă așez pe wc după o băută, pentru că nu știu ce-o să iasă din mine: o să latre? o să o rupă la fugă? dacă știe să calce apa? dacă se bagă sub cadă cum îl scot de acolo? Dar îmi trece. Asta e ideea: ca să te simți bine e normal să mai traversezi niște momente ne-bine, să poți compara. Scrie-ți undeva, pe tavan, mare, cu roșu: Viața normală e făcută și din momente care nu-ți plac. Nu e nevoie de pastile, nici să mergi la terapeut, că te ninonino singur. Anxietatea se termină când termini tu cu gânditul la ea. Uite-te la mine: azi eram anxios la culme, dar a venit brus și s-a rezolvat.

Uite, acum realizez că eu pot vindeca anxietatea, în 15 minute. Pac, intră pacientul. Aduceți căștile, dați-i o doză de brus. Când începe ancsiosu’ să bâțâie pe ritm, îi spui să se așeze, îi scrii pe o foaie “gândește-te la cineva drag” și-i pui asta.

Apoi îi pui o palincă sau un whisky și-l injectezi cu asta.

apoi îi faci căștile cadou și-l dai afară cu asta.

Și gata, mă, mai dă-te’n pula mea de anxios. Ai toate extremitățile, ești clinic sănătos, ai oameni care te plac, sunt oameni pe care-i placi, ce morții mă-tii te tot alinți ca pisoiul sub masă, dă-i drumul pe jos la muncă să vezi cum vine și pofta de mâncare, vine și cheful să fuți ceva, vin și gândurile alea bune de sănătos prefăcut ce ești.

În rest nu știu ce să-ți mai zic. 1. Am auzit că s-a răzgândit Ciolacu cu cheșu’. Mamă, ce bou. Acum știu toți că alții iau deciziile pentru el și el doar semnează, ca rața-n noroi, involuntar. 2. Noua investigație Recorder e și mai slabă decât penultima, au dat-o grav în diverse, în curând o să numere stâlpișori la Arcul de Triumf. 3. For fun, citește cum mătură Tapalagă cu Drulă și cu USR. Parcă e un investitor nemulțumit de CEO și de vânzări. Adorabil.

Și încă ceva. Doi prieteni deschid o cafenea mișto la Păulești (un fel de Pipera al Ploieștiului). Uite:

Deschidem in curand cafeneaua RUE 15 in cadrul complexului comercial Piata Artizante din Păulestii Noi. Cautam Barista pentru a se alatura echipei noastre în crearea unor experiențe excepționale pentru clienți - prin realizarea unor băuturi delicioase și unice. Ne diferentiem prin cafeaua de specialitate, produse de patiserie artizanale si bauturi sanatoase. Dacă esti pasionata de cafea, de lucrul cu oamenii, esti plina de energie, amabila si mereu zambitoare trimite un cv la barista@rue15.ro sau suna la 0745078048.

Să vezi ce râd mâine de ei. Conform standardelor Lumii Noi, dacă ar fi un anunț oficial postat pe un site de joburi, ar fi considerat discriminatoriu pe criterii de sex de către CNCD. Sau, mă rog, de gen. Pentru că exclude bărbații și persoanele trans. Sugerează că un anxios cu barbă nu poate fi amabilă și zâmbitoare cu clienții. Că un el nu poate fi pasionată de cafea. Și, în fond, de ce zicem o cafea, poate și cafeaua e trans nonbinară și vrea să fie cunoscută ca un cafea. “Dă-mi un cafea într-o pahară de carton, să o / îl / scuze iau cu mine, că locul ăsta superb îmi dă anxietate, la mine acasă de ce nu e așa, jos orânduirea crudă și nedreaptă!”. Râd, ce naiba să fac, gândul că nu mai e legal să angajezi pe cineva pe care ți l-ai imaginat într-un anumit fel poate fi doar sinistru sau amuzant, așa că aleg varianta 2.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de miercuri fără anxietate îți urez.

După paywall ți-am pus un editorial de Tudor Mirică, legionar de marcă, așa cum a fost publicat el în ziarul legionar Vremea din anii 40. Este un text despre particularitățile rasismului la români. Mi se pare că se potrivește cu ce trăim azi și evident că verbalizează mai bine decât AUR acest subiect delicat, că elita legionară mergea la școală, nu la stadion. Am și un motiv personal să public asta azi: tocmai m-am împrietenit cu un evreu extrem de simpatic. Uite-l.

Toate tările din lume au legi care protejează munca şi avutul majoritătilor nationale, impotriva infiltrațiunii si concurentii elementelor străine, fără ca aceste legi să fie privite altfel decăt ca nişte logice măsuri de ordine internă. In România această chestiune se complică la nesfarşit. 0 serie intreagă de critici sociali, de inspectori ai umanitătii, o sumedenie de personalităti de pripas, animate de tot soiul de nobile intenții stau gata să ne ajute cu sfatul, să ne indrumeze, să ne corecteze şi mai ales să ne pârască peste graniță pe la vecini și mai departe.