Fă! VfP 9 septembrie.

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața

M-am certat acum ceva vreme cu tipa X, căreia un tip din anturaj îi spunea “fă”. În public, fără jenă, de față cu zeci de oameni. “Așa îmi zice de mult”, s-a scuzat ea. “Pune-l la punct sau nu-l mai frecventa. Și eu am fost cu o tipă căreia îi ziceam în intimitate, muisto, îmi faci și mie un bot, dar eram doar noi, exista umor anterior în spatele replicii și nu am povestit nimănui că eu îi spun {muisto} acestei tipe. Cum vrei să te respecte cei care-ți zic pe nume sau {doamnă}, când un bou îți zice {fă}?”.

Zilele astea. Altă lume, alți oameni. Vine vorba despre tipa X și un alt tip povestește o fază amuzantă cu ea, în timpul căreia povestește “și când s-a deschis ușa i-am zis {fă, tu ești sănătoasă la cap?}…”. Am stat 30 de minute împreună cu acest tip. N-a mai folosit fă în alt context. Lângă el era nevastă-sa. Nici ei nu i-a zis fă.

Deci am dreptate. Când lași lumea să-ți zică fă, nu e doar o interacțiune. Vei fi povestită ca o fă, vei fi tratată ca o fă. Istoric vorbind, după principalele referințe (oamenii din anturajul cel mai vechi), vei fi narată ca cea mai demnă de lipsă de respect din grup. Un fel de proasta satului.

Nu mai zic că de la fă la morții mă-tii, sau la două palme, sunt niște pași foarte mici. Că indiferent dacă fă-ul este inofensiv și nu ai nimic de pierdut, e foarte sigur că nu ai nimic de câștigat, cultivând oameni care îți vorbesc așa. Zic doar: de ce ai frecventa oameni care te respectă atât de puțin?

Se prea poate să-mi fi picat pata pe expresia asta pentru că pare o problemă destul de larg întâlnită. În weekendul ăsta, am văzut la festival atâtea cupluri greșite de m-am îngrozit. Elegante cu melteni, împovărate de bagaje cu relaxați, stătătoare la cozi ca să se stea ei la umbră, plus o droaie de tipe care acceptau un limbaj și niște maniere care, într-o lume normală, ar fi făcut din tipii ăia niște onaniști în serie. Dacă aș fi crescut așa azi aș fi avut un bilanț de 30 de ani de labă și 100.000 de euro dați la curve. Chiar când am plecat de acolo am găsit doi greșiți. El vorbea la telefon, ia târa cu greu două bean-bag-uri. Așa ceva? De ce nu i-a aruncat tipa o piatră în ceafă, când el s-a îndepărat alene, ca managerul zonal pe bere de la Ursus (Ursus nu are agenți de vânzări, toți agenții au cărți de vizită cu “manager”). De ce nu l-o fi sufocat tipa de ieri noapte? Cum să ieși cu grebla asta de om în public?

Pentru toate tipele: este o greșeală existențială să permiți lipsa de respect în public. Acasă fă ce vrei tu, joacă ce roluri dorești, amuză-te, dar în societate, un tip căruia îi permiți X-abateri nu va menține nivelul unde crezi tu că ești safe. Va coborî mai jos. De-aia nu trebuie să-i permiți mai nimic, ca să greșească doar rar, accidental (că fără de greșeală nu se poate). Și te rog ține minte asta, eventual fă-ți un tricou cu mesajul: dacă-i permiți multe la început va mătura cu tine la final.

Despre tipii care zic “fă” tipelor: în proporție de 90%, frustrați, wanabe-dominatori, nostalgici ai erecției. De-aia depreciază o femeie din prima, ca să coboare și ea unde se târăsc ei. A, și încă ceva: cam toți au bagajul lexical al unui câine mai mare.

O zi de luni fără “fă” îți urez.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, ExpoRomania.ro și Kolectionarul.ro . Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor.

Inspirat de Recorder, am pus după paywall o relatare privind războiul de la Nassirya. Nu războiul lui Ciucă, ci al celor care au construit miza pentru care americanii au ocupat Nassirya: românii care au stat acolo câte 6, 7, 8 luni fără să vină acasă, ca să construiască stații de pompare și rafinării. Deși erau oameni simpli, incapabili să-și exprime cu talent sentimentele de frustrare, nu le ziceau nevestelor “fă” în scrisori. Ca să vezi.