fără mâini. VfP 5 septembrie.

Am muncit toată ziua cu nepalezi și uite cum a fost, ar fi scris Vice. Eu nu mai am putere să scriu și despre asta. Am vărsat povestea pe youtube, mai mult ca să nu uit niște chestii.

Dincolo de asta, azi am dat dovadă de maturitate, autocontrol și pragmatism. Iar am întâlnit oameni din corporații pe care i-aș călca cu mașina daaaar nici nu m-am exteriorizat mult, nici nu m-am enervat mult, și - foarte foarte important - mi-am atins scopul. Să explic.

La unele întâlniri cu voluntari unde se petrec fapte bune despre care nu pot să vorbesc pentru că așa e contractul, vin niște oameni care n-au mai atins niciodată un ferăstrău, o pensulă, o zărzărea. Nu mă deranjează absolut deloc așa ceva, că nu toată lumea are un garaj și păsărele ca mine. Ce mă deranjează grav este atunci când îi spui inocentului să facă doi barză verde și el ia inițiativa ca la birou și face trei zebră roșu. Mai pe scurt: la evenimentele astea încercăm să salvăm diverse piese de mobilier cu multă muncă și costuri minime. Nu are sens să vopsești de 500 de lei o bancă veche care poate fi înlocuită cu 600 de lei. În schimb, când vopsea de 30 de lei și o pensulă de 3 lei fac din rabla aia împuțită ceva elegant și confortabil prin munca și răbdarea ta, câștigul nu mai este doar material. E un model de urmat pentru copii, ceva ce-ți influențează viața, chestiile astea chiar te fac mai nobil, mai deștept, îți cresc self-esteem-ul și-ți lungesc pula. Pentru asta ne agităm (sponsorul, fundația, eu). De-aia car mânuși folosite după mine și tăiem bidoane în loc să cumpărăm “vase de amestecat”: să pricepi și tu că poți evada din capcana consumerismului și marketingului și poți face chestii. Cu mâinile tale.

Fiert că altă dată n-am putut călca foști participanți nalți ca bradul care vopseau câte o oră un ochișor de meduză pe asfalt, azi am făcut un plan dia bo lic. Am ajuns mai devreme și m-am apucat să le fac voluntarilor front de lucru. Să fie mult, nu doar așa, de chichi-maro. Șase mese, 13 bănci, tobonane, foișoare - toate într-o stare jalnică, reconstruite (unde a fost cazul, de nepalezi) și curățate, șlefuite, degresate de mine. Când au venit ei, le-am arătat pensulele și vopseaua și nu i-am mai băgat în seamă vreo oră. Apoi am început să-i mut. Tu fă aia, trebuie aia, tu tai crengi, tu strângi, tu fă și aia, și aia, și aia și apoi aia și aia. La prânz erau fierți, fără nici un selfie făcut. La trei abia așteptau să plece acasă. N-au mai avut timp să se exprime, să-și pună sufletul într-o picătură de movul pulii pe rozul pulii. I-am exploatat cum sunt exploatați nepalezii de firmele nașpa. :)))))))

Faza e că în urma lor au rămas o droaie de chestii cool. Nu una, nu trei. Multe. Sute de metri pătrați de spațiu verde curățat, cu tot mobilierul curat, vopsit, safe. Încă o dovadă, oameni buni, că munca face minuni dacă ai un pic de focus, dacă exersezi un pic tenacitatea, savurezi un pic disconfortul și nu te mai vaiți ca o pizdă că ți-a sărit un strop de vopsea pe pantof.

De-aia nici nu mi-a păsat că m-am certat cu unul din șefii lor. Genul care are o procedură pentru orice. Am încălcat, și eu și oamenii lui, o droaie de proceduri. Pe unele nici nu le-a văzut. Cum a fost tipul solid care tremura cu fierăstrăul-sabie în mâini și cu mine strigând la el: “Ține-l bine cu stânga și apasă cu dreapta! Așa! Acum fă-le și pe alea optzecișișapte din stânga!”. Deși terifiat de noul lui “laptop”, omul a manifestat o tonă de demnitate și nu s-a oprit decât când i-au obosit mâinile. Mi-a plăcut maxim de el. Cred că și lui i-a plăcut noul gras. Sper că seara când s-a dus acasă i-a spus nevestei că a defrișat singur o mini-junglă, i-a tras una la fund și i-a zis: “Azi scapi, că mă simt ca o fiară și te mutilez jos, nu pentru că sunt obosit. Fă-mi doar un masaj. Fără mâini!”

Ți-aș mai povesti câte ceva, dar n-am chef. Încă mai am de lucru la proiectul ăla, de scris pentru PSnews… Vreau să termin tot până începe Asia Express la care să adorm după ce furiblonda lui Găinușă o să-și urle din nou rețeta greșită iar pizda de Victor Slav o să-și mai pună nevasta de câteva ori să intre prima prin cine știe ce văgăună. Așa face un bărbat adevărat cu ovare adevărate. Duamne!!!!

O zi de joi cu masaje fără mâini își doresc

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, ExpoRomania.ro și Kolectionarul.ro . Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor.

După paywall, ceva realist din anii 40: cum profilezi pe cineva după cum fumează. După peste 30 de ani de fumat, sunt de acord cu 95% din ce conține textul de mai jos.

Încercaţi să observaţi cu mai multă atenţie felul cum fumează cineva şi veţi vedea că are importanţa sa pentru portretul psihologic al unui om. Felul cum aprinde cineva o ţigare, felul cum o ţine între degete, cum trage fumul din ea, în ce ritm urmează aceste fumuri sau cum lasă ţigarea din mână, arată liniile principale ale unui caracter, chiar atunci când lipsesc alte indicaţii. Portretul psihologic al unui om poate fi început din clipa când ia în mână bricheta sau cutia de chibrituri.