Viața fără Tipe. VfP 5 ianuarie.

pă partea feminină, cum zicea Becali.

Înainte de toate, vernisajul de azi. Pe o rolă de scotch.

Probabil eleve de liceu sau studente. Anii 40-50, după haine și coafuri. Tipa cu codițe Hitlerjugend mi se pare o apariție. Am ales o poză cu tipe, pentru că ….

Gata, a mai apărut o expertă.

O prostie. Eu am avut pătrățele și le-am dedicat mereu unei singure femei. Problema a fost că pătrățelele nu rezolvă problema relației, iar fetele știu asta foarte bine. Adaugă și că tipă alege foarte rar un tip care să arate perfect, pentru că o bagă într-un film dubios, în care ea e mai nasoală decât el. Iar asta e o blasfemie. Pe de altă parte, tipa care a scris prostia asta nu vine din elita culturii relațiilor. Mâzgălește și ea niște content, ca să-i dea follow niște oameni, ca să ciubucărească de-o heapăning, de-un geantă mai ieftin, sau vaucere dacă se poate.

Am promis anul trecut că o zi pe săptămână n-ar fi rău să scriu mai pentru tipe, pentru că oricum sunt majoritare și ca abonați, și ca abonați plătitori. Ce mă califică pentru această sarcină gigantică, demnă de Cristian Tudor Popescu? Păi, cartea.

Prin 2015 rupeam netul în două cu blogul bogdanstoica.ro. Pe vremea aia audiența se măsura pe trafic.ro unde împărțeam locul 1 cu blogul lui Mircea Badea și cu leșinăturile motivaționale ale lui Radu F Constantinescu. Cred că eram mai bun decât ăia, ținând cont că unul era împins pe net de Pro, iar celălalt de Antenă. Eram regele la virale, iar textele cu o sută de mii de afișări erau frecvente (pentru că pe vremea aia lumea citea, nu se uita la video-uri de 8 secunde). Ale mele erau, frecvent, despre cât de prost eram cu pizdele mișto cu care aveam de-a face. Practic, dădeam sfaturi ca un traficant de droguri prins și dus de poliție în curtea școlii. Așa m-am trezit pe cap cu trei edituri care ziceau că ar merge o carte, mno? Am scris-o în nici 30 de zile, a bubuit prin librării, iar numărul de falăuărițe a crescut la un nivel pe care nu-l credeam posibil.

A fost o perioadă foarte mișto, în care patul meu era aglomerat ca o stație de autobuz, dar a venit și cu pierderea anonimității, la care nici nu știam că țin până n-am găsit prea des mașina zgâriată și/sau plină de inimioare, bilete de dragoste și de hate în cutia poștală, blowjoburi sub masă dar și pahare de vin turnate în cap prin cârciumi, plus una bucată luat pe sus pe stradă cu urlet isteric de bucurie “uite ce-am găsit!”. Probabil handbalistă, avea niște umeri….

Așa că am scris volumul doi mai noir, iar în volumul trei am dat cu pizdetul de pământ, să mă lase în pace. Lucru care, cu ajutorul trecerii anilor și al dispariției cititului ca fenomen cultural majoritar, s-a săvârșit. Acum sunt din nou un tip oarecare. Love it.

Pe de altă parte, mă disperă prezentul. Legile firii spun că n-ar mai trebui să ajung la vreun eveniment și să plec cu o tipă, pentru că am peste 50 de ani, burtă și un Opel, iar jocul ăsta ar trebui să fie dominat de masculii tineri, frumoși, eventual cu pătrățele și mașini curate. Problema e că masculii mainstream de azi nu par interesați de asta: stau în grupuri all male, ca vițeii, iar tipele n-au curaj să se ducă în țarc, să ia unul de urechi, să-l ducă acasă și să-l dreseze. Ca fraierele, cred că dacă nu se manifestă niște atenție asupra lor e ceva în neregulă cu ele și atunci fie se transformă în păuni (all bling), fie în pui jumuliți de pene (all naked), iar dobitocii ăia - logic! - se poartă cu ele de parcă-s niște parașute dornice exclusiv de pulă. Ele au făcut să apară mizeria aia de muzică trap, că bieții onaniști care o cântă n-ar fi putut scrie așa ceva doar din imaginație. Așa se face că, azi, orice bătrânel, nu doar eu, care apare și se poartă normal, manifestă interes când ascultă în loc să se laude cu ale lui va avea succes în a fute ceva cules din locul ăla.

Lucrul ăsta nu e normal. Prezența generației mele pe piața pizdei este o sfidare la adresa logicii.

Așa că, în semn de solidaritate cu pizdele mișto, care mi-au fost mereu sursă de educație și de inspirație (de tipi mă doare-n cot, să facă laba, dă-i dreacu’), o să încep aici o campanie de conștientizare :)))) O să ajut. Întreabă-mă cum să agăți un tip ok și te învăț. Întreabă-mă cum să fuți o tipă fără barbă și te ajut. Întreabă-mă cum să recunoști un psihopat și să-l eviți. Tot ce-mi doresc e să văd perechi de oameni fericiți în care ei nu sunt incerți sexual iar ele nu suplinesc lipsa masculinității din cuplu. Ia-mă ca pe un recidivist care te învață cum să te porți în penitenciar ca să scapi cu fundul întreg.

Te rog maaaxim să nu crezi că fac asta pentru a-mi găsi jumătatea, sau că așa dau la pește că poate prind vreo pizdă. Am fost deja cuplat cu trei femei senzaționale, inclusiv cu loveofmylife, deci este exclus să-mi mai fure cineva inima. De asemenea, am ce să fut, sunt bine, mulțumesc frumos.

Te rog, de asemenea, să ignori campania aia care spune că în ianuarie o femeie ar trebui să-și lase în pace părul de pe corp. Să-și exprime feminitatea pilozitară de la axile și la păsărică. Te rog, nu. Campania aia e făcută de femei care urăsc femeile. De niște pocitanii sufletești care nu pot dormi din cauză că tu ai succes acolo unde ele n-au. Doar dacă ești cuplată cu vreun dobitoc amotric se acceptă o săgeată mică din păr, acolo jos, care să-i arate traseul.

Weekend fain să ai. Dacă ai vreun Ion la care poftești creștinește, vezi că duminică poți să meicămuv. Mai de dimineață, că pe urmă bea și e bou.

Un weekend cu noroc îți doresc.

Dacă-ți place acest newsletter nu uita să dai like (header, stânga sus). Devino abonat plătitor și vei avea acces la textele de după paywall (peste 300, până acum) și discount de 25% pe Kolectionarul.ro.

(partea a doua)

Această faună se găseşte şi pe alte insule izolate înspre est, fără să apară însă şi pe coasta Africei de care sunt relativ aproape. Acestea şi multe alte considerente similare pe care le-am expus în discuţia noastră asupra Atlantidei, sprijinite de botanică, geologie, fizică, etnologie şi antropologie contribuesc la a dovedi că un imens continent se intindea într'o vreme la est de Africa, întocmai cum Atlantida se întindea spre vest. Insulele ce formează astăzi archipelagul Malaez şi Madagascarul sunt doar rămăşiţe ale acestui continent, care după toate probabilităţile, a fost leagănul omenirei. Dacă această ipoteză s'ar dovedi vreodată reală, s'ar lămuri o mare parte din chestiunile ce ne par astăzi, extrem de obscure. Tradiţia unanimă a negrilor africani de care am mai vorbit şi care susţine că rasa lor îşi are originea în sud-est ar avea o explicaţie satisfăcătoare în teoria că Lemuria a fost populată inaintea tuturor celorlalte continente. E cu neputinţă ca toate popoarele negre care posedă astăzi această tradiţie şi care, în mare parte nu ştiu unele de altele, s'o fi născocit aşa din nimic, mai cu seamă că n'are pentru ei nici un fel de valoare practică. După spusele lor, o au dela strămoşi şi nu fac decât s'o repete ca pe un adevăr. Popoarele Melaneziei şi ale Africei, separate de un ocean, prezintă aceleași caracteristici şi au descins'dupâ căt se pare din aceeaşi strămoşi. Aceşti strămoşi au locuit un ţinut de-o situaţie centrală, faţă de teritoriile locuite acum de descendenţii Ior. Tinutul acesta trebue fi fost Lemuria.