Influențe. VfP 16 septembrie

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața

N-am scăpat nici eu de boala fructelor toxice. Vineri am cumpărat din Carrefour un pepene galben cât o minge de oină. La oră după ce l-am mâncat eram zombie. Dacă nu eram autonom pe stil vechi (degetele pe gât la baie + palincă) ajungeam la Urgențe, pentru spălături, ca orice ortodox. Calmat, m-am gândit: Ce aș fi făcut dacă ar fi pățit #magirl așa ceva când era mică? De ce nu se întâmplau asemenea lucruri și atunci? Ce alte chestii de safety am mai pierdut în ultimii zece ani? La ce mai folosește ideea de stat, dacă statul stă capră în fața retailului care face ce vrea?

Sâmbătă m-am îmbăiat în ceva extrem de bizar: răutate latentă. Mi-a fost povestită o relație de o toxicitate extremă, cu tot ce ai vedea într-un film de profil: gaslightning, bătaie, umilire, insultă. Victima avea chef de destăinuiri, se descărca în voie, eu sunt bunicel la întrebări, așa că detaliile au curs. Au curs după aia și durerile de cap și stările de furie, la amândoi. Ore în șir. Tot ca în filme, când ești expus la Rău. Eu m-am liniștit cu gândul că pedeapsa capitală nu este încă o prostie, poate ne amintim de ea, cândva.

Noroc că mai încolo am mâncat ceva fabulos: o iahnie de fasole ca-n Spania, făcută cu ardei copt și mult usturoi. Noroc că apoi a apărut povestea de la Galați, cu inundațiile, care m-a făcut să redevin extrem de recunoscător pentru viața pe care o am. Chiar nu știu cum să organizez în miez de noapte cu 50 de centimetri de apă deasupra patului. Cum m-aș reorganiza după, când tot ce am avut e stricat sau plin de noroi? Cam ce fel de psihic trebuie să ai ca să reîncepi viața de la o lingură, o cămașă, o scândură în gard?

Duminică, aproape fără să vreau, mi-am testat un amic la defecte și a picat. În contextul acestui weekend cu influențe atât de nefaste mi s-a părut o veste minunată. În viață sunt o droaie de lucruri pe care nu le faci ca să nu deranjezi pe cineva. În schimb, când ăla o comite împotriva ta crezând că se scoate, de fapt te eliberează. Dă drumul câinelui din lanț. Acum poți să te porți ca un nesimțit, poți să-i faci și tu ce-ți face el. Nu e tocmai genul meu de activitate, că n-am timp de războaie tembele, dar, pe termen lung, nu prea las foaia pe masă pe aceeași parte. Cel mai probabil, o să răspund proporțional, nu asimetric și o să-l rog să înceteze.

Tot duminică am avut acces la un album de pictură de propagandă comunistă. Băbăiatule! Am văzut lucruri care nu credeam să existe. Zeci de pagini de slugărnicie scrisă nu fac cât o imagine la care cineva a migălit cu pensula și cu lacrimi în ochi. Ce mizerie spectaculoasă. Uită-te ce moacă are Ceașcă. Ce zâmbet! Să desenezi atât de monstruos, iar ăla să zică “wow, ce bine arat, se aprobă”! Mi-a adus aminte de amuzicalul ăla care-i cânta la chitară Elenei Lasconi. Toată planeta a sângerat în urechi dar ea era fericită! :))))))))

Închei cu ceva vesel, de la Recorder.

Echipa de jurnaliști de aici sunt atât de independenți de orice Forță încât se declară deranjați doar de o latură a politicii, cea conservatoare. Auzi, să defilezi cu familia, ceva atât de dăunător oamenilor, care, se știe, se simt minunat când nu au familie. Ai văzut ce bine se simt orfanii, ce fericiți sunt, ce bine reușesc în viață? Noi de ce nu putem, mă? De ce?

Iar după toate astea, să închei cu “jurnalism independent” este…. Băi, nu am cuvinte. Chiar nu am. Simt doar milă. Parcă citesc postările lui Mihail Șora, ăla care în spoturile eMAG se dădea dizident anticomunist deși în realitate i-a pus zahăr în cafea Anei Pauker. Ce lipsă de imaginație, parcă retrăiesc anul 2020, așa ceva…

O zi de luni fără influențe de-astea îți urez.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee și ExpoRomania.ro. Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor.

Fotografiile folosite sunt de pe Kolectionarul.ro.

După paywall, povestea cetățeanului român nr. 20 de milioane: Daniel Marius Stănciulescu. Dane, ești bine?

Sintem un popor de 20 000 000, emoţionant şi fericit eveniment; în a 25-a vară a patriei libere, un copil, un băiat cu ochi albaştri, a venit pe lume, descoperind lumina zilei, peisajul românesc, auzind cuvintele frumoase ale acestei limbi: bine a venit, să ne trăiască!