între câini și Titulescu. VfP 17 iulie

*** până pe 30 iulie, orice comandă făcută pe Kolectionarul.ro îți aduce 30 de zile de acces gratuit la textele de după paywall.

*** până pe 30 iulie, abonații plătitori care vor astea

să-mi trimită la contact @ bogdanstoica punct ro o adresă și un mobil, pentru curierul care le va livra complet gratuit.

Îți mulțumesc că ai deschis și citești acest newsletter. Sper să-ți placă cât să te abonezi, să abonezi un prieten sau să te abonezi la la versiunea plătită, care permite lectura unor texte digitalizate pentru prima oară aici. Toți abonații plătitori primesc reducere pe www.kolectionarul.ro (un discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11% pe 11 ale lunii, 30% pe 30 ale lunii, dacă folosești aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Bună. Te anunț că mă simt extraordinar. Sunt deștept, empatic, răbdător, darnic, calm, stabil și sunt înconjurat de oameni extraordinari, cu defecte minore. Spun asta după 10 ore petrecute în proximitatea unui concurs canin unde am văzut întâmplându-se cele mai negre scenarii privind umanitatea.

Mi-e foarte greu să povestesc ce-am văzut acolo și nu mi-a plăcut. Câini mari înghesuiți în cuști mici. Câini care au băut apă o dată la 8 ore. Câini purtând pături de lână în soare canicular ca să se murdărească de iarbă. Câini cu fesuri sinistre să nu se zgârie pe urechi. Câini cărora părul le era întins cu placa.

Câini stând cu urechile lipite de cap în timp ce stăpânii urlau: la alți stăpâni de câini, la neveste, la copii, la arbitri, și, inevitabil, și la câini. Nu ai idee cât de tare se înfurie un proprietar de câine de concurs când potaia nu stă perfect, nu aleargă perfect și nu pozează. Cum îl bruschează, cum urlă la el, cum își pierde mințile. Totul pentru niște cupe de căcat, la treijdălei bucata, care vin cu hârtii pe care scrie ceva ce va crește prețul puilor. În orice alt loc din România, dacă un om se poartă cu un câine cum se purtau ăștia ar fi fost admonestat public, chiar amendat. La un concurs de câini, însă, bunătatea și dragostea de câini sunt oficial suspendate. Fără să exagerez, pot să spun că jumătate din oamenii prezenți se purtau ca niște scelerați.

Sunt convins că au fost și oameni de treabă pe acolo. Din păcate, eu am văzut doar doi: un prieten vechi, venit “să vadă și câinii lui alți câini”, și o puștoaică care și-a pupat și îmbrățișat câinele tot timpul. Am plecat de acolo bucuros că plec de acolo și convins de trei lucruri:

1. 1. oricâte probleme psihice aș avea, sunt mega-bine pe lângă oamenii ăia.

2. 2. să încerc să evit pasionații de câini de concurs.

3. 2. să nu încurajez nenorocirea asta de afacere cumpărând vreodată un câine de rasă (hashtag #maidanezforever).

După paywall ți-am pus azi o chestie din culisele pierderii Basarabiei. Acțiunea se petrece în 1932, când România a fost lucrată parșiv de Franța și Polonia (au semnat niște tratate inutile cu Rusia ca să semnăm și noi unul care ne periclita posesia Basarabiei), iar politicianul meu preferat, Nicolae Titulescu, a fost lucrat de niște imbecili din Guvernul României (care negociau cu Rusia comunistă pe la spatele lui). Istoric, e cam la fel cu ce s-a întâmplat anul ăsta cu Austria, Olanda, Schengen-ul și vițelul de Aurescu. Ăștia suntem, atâta putem.