joi, 14 noiembrie

FREE: universitate, taraf tv, paste, simion, ochelari de sărac. PAYWALL: cum faci un clasor sau o peltea de gutui, un parc interbelic, bețivii comunismului

Aproape două ore am povestit cu studenții de la Universitate despre ce pot face cu cele 10.000 de resurse de pe exporomania.ro: știri, content, carieră, bani și le-a plăcut. Am o stare bună. Simt că am dăruit undițe, nu pâine.

Haios e că abia seara am descoperit că tot pe un 13 noiembrie am predat fotografie cu telefonul la ASE. E ceva cu ziua asta, mă tot cheamă la școală.

Aproape două ore am discutat cu un amic care-i fan Simion și care era mega-încântat că ăsta l-a înfruntat pe Gâdea, la A3. Am vrut să-i explic că a fost concurs de mușcături între știrbi, că n-o să iasă un vot din asta, că publicul AUR nu stă pe A3, că… doamneeee, ce naivi devin oamenii deștepți când le place ceva.

Care era modelul de afaceri Taraf TV? Scriu din ce-mi aduc aminte, e o informație mai veche de zece ani. Deci: postul tv difuza gratis muzica maneliștilor consacrați și contra cost pe cea a debutanților. Să zicem: 10 de euro pe difuzare. Potrivit contractului de difuzare, fiecare clip putea fi promovat prin sms-uri contra cost, iar grila se refăcea o dată pe minut, în funcție de numărul de sms-uri primite de fiecare piesă. Adică erai programat să fi difuzat la 8.05, iar la 8.06 un alt clip avea mai multe sms-uri decât al tău, deci se oprea al tău și intra ăla. Tu te enervai, mai băgai 20 de sms, reveneai pe post, dar peste un minut intra altul. Etc. Practic, Prigoană făcea o pălărie de bani, mii de euro în fiecare zi. Știu, o să zici și alte televiziuni fac asta. Dar a lui Prigoană avea 5 computere și 3 speriați, nu sute de metri pătrați de studiouri, de lumini, de camere și de angajați. Și știi care era faza fazelor? Mulți debutanți aveau bani, nu bănuți. Iar Taraf tv se oferea nu doar să le difuzeze, ci și să le producă clipurile. Alte mii de euro. Tipul care-mi povestea asta și care lucrase cu decedatul zicea că postul făcea peste 100.000 de euro profit lunar. În anii 2000. Adică un randament mai bun decât chiria de pe 650 de apartamente.

Am umblat mult ieri și nimeni nu mi-a zis “hăăăăă, ia uite ce ochelari de sărac are ăsta”. Am fost peste tot cu ochelarii mei de 29 de lei cu care văd bine și lumea s-a purtat normal. Am vorbit cu ofta: nu mai are rama aia, trebuie să aleg alta. Pentru prima oară în viață, că până acum n-am mârâit, mi-e frică că o să am o reacție când îmi va spune prețul.

Aseară am primit confirmarea că am învățat să fac niște paste absolut demențiale. Mi-a luat doar trei ani și am exersat doar o dată la două luni. Știu să fac și o mămăligă perfectă, să știi. În ritmul ăsta, sunt mândru să anunț că în 15 ani o să pot găti un meniu întreg extrem de gustos.

Dacă ți-au plăcut șuetele de ieri uită-te și la cele de azi: un jurnalist…

și un fotograf.

O zi de joi fără proști îți doresc.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee și ExpoRomania.ro.

Cu abonamentul plătit “rețetă/fotografie/tutorial/știre” înveți azi cum să faci un clasor sau o peltea de gutui, vezi o poză dintr-un parc interbelic și citești cum erau deranjați oamenii muncii din București de bețivii de la Autoservirea Rapid din piața Sfântul Gheorghe. Abonații plătitori au acces și la arhivă. *** De privit, salvat, citit, învățat, încercat.