Lecturi musulmane și femei frumoase. VfP 24 octombrie.

Acum două săptămâni mi s-a stricat televizorul. Mai exact, a murit imaginea. “Mare pagubă”, am zis eu, și-așa mai mult îl ascult decât să-l privesc. De fapt, a fost o foarte mare pagubă, pentru că am mutat pe laptop bruma de timp în care consum imagini video. Adică am mai pus două ore de ochelari la cele 8 ore de ochelari de citit pe zi. Ajunsesem să adorm cu usturimi la ochi, de parcă sudasem. Cum televizorul vechi mai trecuse printr-o reparație, m-am dus să-mi iau altul nou și jur că mi-am luat un smart-tv pentru că era cel mai ieftin dintre anvelopele de la Altex.

Lcd-uri și led-uri erau, dar mari cât un Opel, not my type. Am instalat jucăria acasă și am descoperit că pe ecranul ăla de-un metru cititul pe net a devenit ceva relaxant, după ce n-am mai citit fără ochelari vreo 3 ani. Dar de fapt, altceva voiam să-ți zic. Cum reparatorul meu de televizoare e pe o rută zilnică, i-am dus Philips-ul stricat, să-l vadă. “Nimic stricat, are doar uzura de exploatare, piese ajunse la finalul vieții. E un tv bun. Ți-l repar, cu piesă nouă, 300 de lei?”. “Sigur”, am zis eu. Că smartiviul cel nou nu arată de parcă va rezista opt ani (eu m-aș bucura să reziste măcar 8 luni). Plus că eu admir reziliența. Așa că i-am făcut lui Philips un transplant de nuștiuce și acum merge din nou.

Am văzut ceva foarte drăguț. Am avut o întâlnire la o cafenea stradală, unde vin des bărbați cu haine bune, mașini mișto și Rolexuri la care se mai asortează ocazional tipe epatante. Și azi a trecut pe acolo o tipă care a oprit conversațiile și a stârnit invidia tipelor, totul cu nici 400 de lei. Avea niște teniși albi cum am și eu (sub o sută de lei), un rucsac alb banal și o rochie neagră - am cumpărat ceva rochii la viața mea, chiar mă pricep - de maxim 200 de lei. Mergea calm, relaxat, și din cauza asta părea și foarte frumoasă și foarte bogată, ți-am zis că s-au curentat toate tipele de la terasă.

Ceva mai târziu, am revăzut-o din mașină în altă zonă a orașului, una mai puțin mondenă: producea același efect. Lumea întorcea capul după ea.

Cu gândul să-ți ofer lecturi inedite, am luat la mână cutia cu scrisori vechi. De ani de zile, când găsesc prin casele pe unde umblu hârtii vechi, pun deoparte scrisorile, pentru că sunt o lectură foarte mișto. Lumea își punea sufletul și toate secretele în rândurile alea, nu ca acum, când de frică să nu ne spargă cineva mesageria, ne scriem doar banalități. Din păcate, OCR-ul nu poate citi așa ceva și n-am timp să le transcriu manual, așa că le-am pus pe site.

Și te anunț că m-am săturat de conflictul din Israel cu muuuult mai repede față de cel din Ucraina. Pur și simplu nu pot să pricep niște chestii. Cum morții mă-sii de mai trag ăia din Gaza cu toți sateliții militării ai Israelului și ai SUA deasupra lor? Pâi americanii le indicau ucrainenilor și câte un soldat rus singur prin pădure, cum morții mă-sii de nu vede acum niște grupuri de băieți care încarcă 20 de minute un aparat cât un frigider? Ce, a ajuns armata Israelului în urma celei din Ucraina sau Hamas e o armată mai bună decât cea rusă? În plus, cum gura mă-sii a putut Qatarul să dea juma de miliard de dolari Hamasului când în Qatar e cea mai mare bază militară americană din Orient? De ce sunt Statele Unite atât de împăciuitoare cu arabii din Palestina când în toată istoria lor i-au decimat pe arabi și le-au zdrobit statele?

Cum de în mass-media americane, controlate masiv de evrei, sunt atât de multe puncte de vedere arabe? Cum e posibil ca activiștii politici din LGBTQ să țină cu arabii, care-i consideră Satana pe pământ, în toată țările musulmane homosexualitatea vine la pachet cu tortura și moartea. Avem o ocultă arabă arabă care se pișă pe cea evreiască? Deține vreun palestinian pachetele majoritare de acțiuni la Raytheon, Apple, Tesla și CNN? Ce-i cu sceneta asta proastă?

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de marți cu soare ca ieri îți urez.

Pentru echilibru, după paywall ți-am pus azi cea mai frumoasă poveste musulmană pe care am citit-o într-un ziar Adevărul Literar din anii 40. Dacă găsești pe undeva basme musulmane citește-le, sunt spectaculoase, aproape că e păcat să nu pretinzi că le citești copiilor, nu ție însuți.

“Purtarea Regilor”

Povestire musulmană culeasă de Lafcadio Hearn. Traducere de Adina Bratu.  

Mărire creatorului tuturor, a cărui taină tuturor rămane taină; care toate făpturile sale le-a însemnat ca numai el să vadă semnul; care-i sufletul sufletului; care-i ascuns unde-i ascuns şi dacă taina cerurilor s'ar deschide nici chiar cei 10 mii de ochi nu l'ar putea contempla. Dar soarele în fiece seară îşi intoarce faţa către răsărit, în semn de adoraţie către el şi în fiecare lună se împrăştie din strălucirea măririi sale. Oceanul îşi ridică valurile ca să-i caute gloria; focul se inalţă către el; vânturile murmură din tainele sale şi în cumpăna dreptăţei chiar un suspin al lui îşi are greutatea.

In cea dintai carte a lui Gulistan care vorbește despre purtarea regilor se spune că un monarh a poruncit el însuşi pe un prizonier de război să fie omorât.