lemne, droguri, miere și șampanie. VfP 11 septembrie.

Mai ții minte, anul trecut, când ți-am zis că am revoluționat magazia de lemne - cel nobil deoparte, cel de lucru - curățat de cuie și tăiat pe mărimi, iar cel de foc - la țară? Ei bine, am profitat de asta, în cel mai dulce spirit progresist, Greta-Ecologeta ar fi mândră de mine. Am făcut rafturi noi pentru magazie, fix pe mărimea cutiilor (pe care le-am standardizat deja acum doi ani). Știi câți bani am cheltuit pentru un raft înalt până în tavan, lat de 60cm și lung de patru metri, cu 4 polițe? 32 de lei, pentru că am cumpărat o cutie de vopsea gri, cu care am estompat aspectul de lemn uzat/pătat, etc. Știi cât m-ar fi costat un raft metalic de-a gata, la mărimea aia? Între 1.500 și 2.000 de lei. Iar dacă-l făceam din lemn nou, de magazin, probabil ajungeam la 3.000 de lei.

Și încă ceva: știi cât mi-a luat să-l fac, de la zero? Vreo 8 ore, în două zile, pentru că, având lemnele tăiate la drept, pe dimensiuni de la 0,5, 0,7, 1, 1,2 etc, până la 2,0 metri, n-am făcut decât mici ajustări. Resturile de lemn rezultate după toată munca? O lădiță.

La ce-am muncit, pe bune, ca salahorul, a fost faza cu mutatul cutiilor din stivă în raft. Pentru că m-am încăpățânat să nu scot nici una afară și să le pun în ordine, le-am mutat pe rând spre centrul magaziei, am montat câte un modul de raft, apoi cutiile pe raft și tot așa, în rotație, de-am slăbit două kilograme și mi-am lucrat spatele ca într-o săptămână de sală.

Dacă vezi virgule razna sau litere lipsă ține cont că am dormit cam 5 ore pe noapte, de vineri încoace. Pune și niște vin pe lista scuzelor, plus o salată a la russe de la Lidl. Ce risipă de bani (vreo 15 lei), salata aia: juma de kil de maioneză și vreo douăjdă de cubulețe de legume. Și ce ticăloși sunt Lidlienii, în general. La miere, de exemplu, au doar o marcă proprie, pe eticheta căreia scrie “conține miere românească și miere din UE”. Ia gândește-te: de ce ar pune javrele meschine din Lidl o miere mai scumpă într-un produs românesc? Îți spun eu de ce: pentru că e mai proastă și mai nasoală la gust. Am mâncat miere din Germania, Franța, Slovacia. Mierea noastră, asta ieftină și cu renume internațional prost, se pișă pe ele. Cred că doar grecii ne-ar face probleme dacă am merge la un concurs de miere. Ai gustat mierea lor de castane? O nebunie dimineața, cu pâine cu unt și palincă…

Am fost tot timpul atât de extenuat și de destins în același timp încât nu mi-am folosit telefonul, n-am deschis televizorul, nu m-am uitat la nimic, practic n-am nimic să-ți spun azi. Aaaa, stai. Am un pont de afaceri. Am depănat povești cu nenorocitul meu preferat, ăla care nu duce !(*#&( la Kiev și nu aduce de-acolo (*%21„. I-a mers bine, vrea să își facă fabrică de biocide. Cică materiile alea prime pentru biocide sunt supermișto, poți face din ele și dezinfectanți, și…. ăăăă, cum le zice, mă….. chestiile alea care se poartă tare de tot….

Tot despre rețete e vorba și după paywall. Vrei să înveți să faci șampanie de casă? Am găsit o rețetă din 1939 foarte credibilă și foarte mișto explicată. Cred că o încerc și eu, că nu presupune să am via mea, strugurii mei, vinul meu sau cine știe ce scule complicate. Plus că vine de la Cetatea Albă, o zonă cu tradiție în vinuri spumante, anul trecut am băut niște chestii aduse de la Tiraspol, jurai că-s franțuzești.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de luni cu cearcăne mai mici ca ale mele îți urez.

Prepararea vinului spumos familiar sau şampania de casă

(ing. agr. Constantin Ionescu, Şeful Staţiunii Viticole Şaba-Cetatea Albă - octombrie 1939)

Vinurile spumoase sunt vinuri albe, roze sau roşii, atât noi, cât şi potrivit de vechi, cari atunci când sunt turnate în pahar din vasul ce le conţine formează o spumă ce se eliberează din însuşi vinul turnat, spumă ce poate să fie mai mult sau mai puţin fină, după felul cum gazul ce o formează s'a produs în urma unei fermentaţii naturale în interiorul sticlei, sau a fost adaogat pe o cale oarecare. Aceste vinuri îşi au origina în comuna Epernay din Champagne-Franţa, iar acela care le-a preparat pentru prima dată a fost un călugăr benedictin, numit Pietro Perignon, care era în acelaş timp şi un abil şi dibaci pivnicer.