Miercuri, 19. frig.

Cel mai bun abonament plătit la acest newsletter e cel anual. Vei plăti zilnic 1,06 lei pentru 1.800 de informații vechi pe an cu care poți crea propriul tău conținut (bașca arhiva de mii de info).

Azi scriu despre: lecturi mișto despre Chișinăul de demult, cafea cu scrisori vechi, o oportunitate de a vedea pizde mișto dansând, o recomandare de newsletter înțelept, clenciul din povestea cu jurnaliștii urmăriți de DNA, ce e sindromul Kessler, cât de bogat ești, cum să dai lovitura pe piața cafenelelor, aplicația unui român care va schimba religia, cum pui o firmă pe un bloc și cum l-a înjurat Bolojan pe Trump. Tot după paywall mai găsești o poză cu Deva anilor 40, lista scurtă a obiectelor de care ai nevoie în caz de incendiu, o rețetă pentru ten din sunătoare și migdale, cum erau plătiți membrii CAP în acord global și scrisoarea unui tată al cărei fiică și-o lua de la soț. Sper să-ți fie de folos.

FOTOGRAFIA ZILEI: Anii 80: o doamnă vine la Craiova să-și ridice limuzina Oltcit. Lângă ea, o muncitoare de la Recepție Clienți, într-o frumoasă salopetă.

Pe kolectionarul.ro îți recomand ca azi să cauți Chișinău, o să găsești chestii foarte mișto de citit.

Un muie scurt de la noi toți pentru Iohannis. Să te coste o tură la Budapesta peste 100.000 de euro este mai mult decât barosăneală. E delapidare.

De citit îți recomand azi Cristina Ionică, tocmai a scris o chestie foarte deep: prietenii din copilărie sunt martorii tuturor versiunilor tale. Eu mai am unul singur și pot să confirm că tipa are dreptate, chiar nu pot să-l induc în eroare pe Doru în nici o situație.

“Ce mi-a plăcuuuuut! Cafea excelentă și scrisori care m-au dus înapoi în timp!", mi-a scris o tipă care și-a băut cafeaua cu scrisori vechi la Blues Cafe. Pâi io ce v-am zis? Ă?

De la Cotroceni: Bolojan a mai sabotat un pic relația cu americanii: l-a pus consilier pe probleme de parteneriate strategice pe Vocea Franței în România, mai cunoscut ca Dacian Cioloș. Să pui un filo-francez la “biroul SUA” e o înjurătură, în condițiile în care Franța cerea alaltăieri ca SUA să returneze statuia libertății, iar șefa comunicării de la Casa Albă a spus că francezii nu vorbesc germana doar datorită americanilor. Eu vă tot zic că dacă o să ne pască ceva nasol o să provină de la asemenea cozi de topor, nu de la Trump. Care a discutat ieri cu Putin și au tras la poartă trei chestii: încetarea focului timp de 30 de zile pe infrastructura energetică (adică se mai bat, dar nu pe chestii scumpe), schimb imediat de prizonieri, neproliferare nucleară (desigur, doar pentru a face mișto de Macron care-și agită doctrinuța nucleară ca să-și satisfacă electoratul).

E prea multă liniște pe subiectul piticului cu pantaloni roșii, iar unele lucruri se văd altfel acum. Sincer, nu cred că s-a terminat și oscilez între două scenarii:

1. Piticul a fost un fenomen natural, de tip Don Quijote, care e plecat de-acasă nino-nino să salveze România. Pe drum cineva i-a sesizat potențialul mesianic și i-a dat bani, tehnologie și Potra, care să-l ajute să crească până când cineva poate negocia cu altcineva. Negocierea a mers, așa că Potra a fost activat să-l distrugă, iar piticul e acasă, rănit, urmând să ne spună una-alta în apropierea alegerilor din mai.

2. Piticul nu e un fenomen natural, ci șeful unei găști care a anticipat chiar și excluderea din cursă, așa că n-a pomenit nici de Simion și nici de AnaMaria