mno. VpP 2 septembrie.

Weekend pă treabă, cu un singur derapaj scurt. Două motive: sunt pe un deadline roșu încins, plus că mă ceartă un genunchi. Așa că am băgat laptop pe burta goală de m-am plictisit, iar când m-am plictisit m-am julit un pic.

Mi se pare extraordinar de mișto că avem puterea asta, a durerii fizice. Ai băgat mâinile într-un morman de frunze și iarbă, să-l muți? Afli imediat că acolo erau și niște trandafiri uscați și te oprești din greșit. În schimb, când greșești ceva în alt plan, nefizic, nu ai privilegiul să afli imediat, iar consecințele pot fi mai nasoale și vin fără să le simți. Din perspectiva asta, nu e nimic mai fair decât munca fizică. Un ciocan n-o să-ți tragă niciodată una peste degete din proprie inițiativă și un trandafir uscat nu o să se repeadă niciodată la tine să te zgârie. De-aia și recomand eu munca fizică în loc de terapie.

În scurta mea plimbare în afara zonei de lucru, am auzit ceva adorabil. “Când l-am luat de pe sârmă tricoul era mult mai mic, cam rigid și mirosea ciudat. Am avut așa o bănuială și l-am pus și pe al doilea pe sârmă fără să-l mai spăl. S-a micșorat și el”. Este povestea unor tricouri luate de pe Temu! Din ce-or fi făcute? Din același material ca bara noului Logan, care se deformează de la soare? Dincolo de hilarul situației, mi se pare extraordinar modul în care China schimbă lumea.

M-am uitat de cinci ori la clipul ăsta. Nu se bat aiurea, e o amenajare acolo, bezmeticeala asta e un sport. Dacă face destule afișări vin băieții cu bani să investească în el. Parcă-l vezi la olimpiadă, lângă dansul la bară. Și ce violență, nene. Parcă e campania electorală de la noi!

Două fise bag și eu, legat de inundațiile de pe litoral: 1. în zona meteo se știa de vreo 7 zile că o să vină prăpădul, ar merita văzut de ce nu s-au făcut avertismentele necesare. 2. pagubele sunt mari, dar nu-s rele, dacă ții cont că s-au paradit în mare parte terase fără autorizație și mașini aflate pe plajă. S-a scuturat umpic litoralul de javre, le-a tăvălit. Me gusta.

aseară erau 842 de cărți pe kolectionarul.ro

Noroc cu Asia Express. Azi o să caut limoncelo, să fac limonadă, și o să mă rog la Doamne-Doamne ca Găinușă și nefericita aia să fie uitați prin Thailanda, ca două mecanisme defecte ce sunt. În schimb, pe cele două lame de ras, Negoiță și nepoata, abia aștept să le văd din nou, pentru că îmi plac tipele care se chinuiesc să fie politicoase când se urăsc.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, ExpoRomania.ro și Kolectionarul.ro . Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor.

O zi de luni cu ceai de limoncello îți urez.

După paywall, un interviu fabulos cu incredibilul Marcel Iureș. Anii 90, imediat ce făcuse The Peacemaker. Azi, doar prima parte, în care vorbește despre cum se face un film american.

Dintr-un reflex documentar, am "incercat" arhiva Internetului cu numele lui Marcel Iureş. Nu mică mi-a fost mirarea să gasesc peste 120.000. Am avut atunci dovada "transfigurării" mediatice a unui artist român intrat in iureşul sistemului american. Marcel lureş a consimţit să deschidă "pagini" din fişierele sale cinematografice.

Cum a inceput ascensiunea americană?

A pornit de la Teatrul Odeon, unde jucam Richard III, m-a vazut un impresar - Jeremy Conway, actualul meu agent - şi mi-a propus să fac un film.

Primul a fost interviu cu un vampir... ...in care abia puteţi fi zărit! Chiar m-am intrebat unde aţi fi putut fi?

În rândul patruzeci - eram vampirul patruzeci din trupa de teatru a personajului interpretat de Banderas. Se poate începe şi din rândul patruzeci cu condiţia să ai un loc pe care sa fie scris numele tau. Era un început.

Să înţeleg că aţi rămas doar cu o experienţă de machiaj?

Inclusiv de machiaj. Oricum, a fost o experienţă formidabilă pentru mine - care încercasem să antrenez la 350 - 500 watt  fiu conectat la o tensiune de 75.000 W. Ei se mişca extrem de fluent, extrem de precis, extrem de eficient; au aproape un complex al lucrului bine făcut, ceea ce înseamna în primul rând un lucru foarte bine gândit înainte, cu toate ca arta e ceva care conţine multa improvizaţie. De piIdă, sunt capabiIi să planteze în două ore captarea sunetului de ambianţa şi a vocii în mişcare intr-un spaţiu ce reconstituia Catedrala Notre Dame de Paris. Atunci am avut prima imagine a ceea ce înseamna filmul comercial occidental, pe bani americani.

Neil Jordan?