nici Godina, nici Recorder. VfP 1 august.

încă 5 zile (până pe 5 august) de: reducere 30% la comenzile de peste 3.000 de lei / reducere 40% la comenzile peste 4.000 de lei / reducere 50% la comenzile peste 5.000 de lei. Dacă ești colecționar, vrei să decorezi vintage un spațiu sau vrei să negustorești cu profit obiecte vechi cumpărate ieftin, profită în voie.

Si o explicație, că pare că am luat cu un leu și vând cu 10, de-aia’m permit asemenea reduceri: ă-ă. În 90% din cazuri, nici nu mai știu cu cât am luat. Nu prea cumpăr câte un fleac-două, ci cu sacul, portbagajul, duba. în al doilea rând: m-am îmbogățit deja cu lucrurile alea: citindu-le, folosindu-le sau aflând lucruri inaccesibile altora. De dat le dau doar din considerente de igienă mentală: de ce să le țin dacă nu le colecționez? Și le dau pe bani din două motive: A. îi sunt dator fiicei mele tot ce-și dorește și are nevoie B. oamenii refuză să plătească cu timbre de care am eu nevoie. Per total, eu chiar nu-s pretențios: dacă-mi dai pilaf, sex și nu mă cerți că iar am venit julit sau că ți-a căzut ție o unghie n-ai nici un stres din partea mea.

pont de pont: dacă ajungi la Bereshka, să-ți cumperi ciocolata bielorusă cu o fetiță pe ambalaj, are fix gustul acelor ciocolățele în formă de lingou, chinezești, care se găseau în shop-uri.

breaking news: Un polițist s-a certat cu o femeie până a scuipat-o. Femeia a aflat cine e și l-a reclamat. Asta a reclamat-o că de unde a aflat, că are și flegma gidipiaru ei. După aia Martorii lui Polițist s-au dus la Recorder, iar Martorii lui Femeia s-au dus la Godină. Acum e ditamai războiul religios: godiniștii luptă pentru dreptul de a scuipa pe cine vrei fără să fii identificat, iar recorderiștii pentru dreptul de a salva de rigorile legii un polițist misogin care scuipă femei.

Deci, dacă erai fan Godină poți să cauți altceva. Cum aberează băiatul ăsta pe subiectul recorder n-o face nimeni. Ce mă sperie pe mine este că acesta ar putea fi nivelul lui real, noi văzând, în rest, doar texte filtrate.

Pe de altă parte, nici cu Recorder nu mi-e rușine. A făcut o (non)anchetă (care s-a dorit a fi) exemplară în folosul unui papagal cu mentalitate de milițian care, la nervi, a scuipat o femeie. Și pe urmă, ofticat că s-a aflat și că are belele, și-a adus aminte că se încalcă niște proceduri. Dacă nu-l reclama tipa, era ok cu ministerul de Interne, că și ministerul a fost permisiv cu flegmele lui. Întrebarea e: ce-o să urmeze din partea Recorder? “Adevărul despre cum i s-au încălcat drepturile lui Gheorghe Dincă, criminalul-pedofil de la Caracal”?

Spre norocul meu, cu mult înainte să ies din presă am avut privilegiul să învăț nu doar ce să scriu, sau cum să scriu, ci și de ce să scriu. Eram în faza în care mă comportam în presă ca un ucrainean în război: dacă are subiect e o știre, iar dacă e știre o documentez și o public, oamenii trebuie să știe, salvez orașul, județul, țara, lumea, SLAVA. Ce bou eram. Noroc că băiatul ăsta, pe care l-am întâlnit la o petrecere. Evident că el m-a recunoscut și eu nu, futu-i prosopagnozia mă-sii. Și mi-a povestit, foarte calm, că atunci când eu am scris de el că a înșelat statul și a furat bani el avea copilul bolnav de *(&%%) și că era dispus la orice ca să-l vindece. Textele mele i-au grăbit sfârșitul pe piața de business, a rămas fără firmă, casă, a avut belele pe stoc, dar nu i-a păsat absolut deloc, focusat fiind pe copil, adică ceva ce aș fi făcut și eu. La sfârșit, eu îngăimam niște scuze că mi-am făcut treaba iar el se scuza că mi-a spus. Din momentul ăla, am început să fac în așa fel încât să nu mai scriu tot ce știu dacă efectul nu urma să fie cel pe care-l doream.

Ideea e că e o prostie să tragi cu Kinjalul în lumea celor răi: nici un loc nu va rămâne liber, iar cei căzuți vor fi înlocuiți de unii mai abili, mai rezistenți, mai răi. Singura soluție viabilă e obținerea unui echilibru prin multe acțiuni discrete, chirurgicale. Eliminarea celor cu adevărat răi, controlarea celor răuți, rărirea celor răișori ca să nu se înmulțească prea mult. Cam ca la urși.

Dincolo de teoriile mele, reține că Recorder a tras a enșpea oară în Ministerul de Interne. Ar trebui să ți se pară bizar, nu? Ar trebui, de asemenea, să ți se pară logic că atunci când interesele Recorder se suprapun cu interesele altui grup nu poate fi vorba de o coincidență. Ce alte grupuri au probleme cu ministerul de Interne? Bandele de infractori? Mafia deștepților, cei cu gulere albe? Biserica? Ministerul Justiției? SRI? SPP? UE? Statele Unite? Rusia?

De pantofii lui Ciolacu am scris pe PSnews.ro, fuck it. Iar după paywall ți-am pus însă ceva la fel de enervant: planul lui Ceaușescu a de avea trenuri care merg cu 200km la oră. Nu râde, știu că pare imposibil ținând cont ce au făcut proștii contemporani din CFR. Faza e că proștii ăia de comuniști trecuseră de faza testelor teoretice și făcuseră o locomotivă de care mergea cu 160-180km/oră, undeva între Ploiești și Brașov. Ai mai jos poze, text, detalii tehnice, tot. Have fun.

O zi de marți fără alte dezamăgiri îți urez.

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu, cu sensei în stomatologie și prețuri normale. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro

060-EA-122. Iniţialele şi cifrele acestea care nu reprezintă altceva decît numărul unei locomotive electrice, s-ar părea asemănătoare cu toate cele intrate de acum in peisajul atît de familiar al căilor noastre ferate electrificate. Şi totuşi 060-EA-122 se deosebeşte de toate cele pe care le întîlnim pe reţeaua CFR. O deosebire «de interior», am putea spune, căci exteriorul nu trădează cu nimic performanţele de care este capabilă. Specialiştii îi spun «adaptată»: intr-adevăr, locomotiva, ce poate fi întîlnită în aceste zile tractînd un tren de persoane intre staţiile Floreşti şi Buda, pe magistrala Braşov-Bucureşti, este capabilă să atingă o viteză la care surorile ei pot doar să aspire: 200 kilometri pe oră! Pentru ca să se ajungă o asemenea performanţă muncitorii, inginerii tehnicieni ai uzinelor de la Reşița și de la «Electroputere»-Craiova au apelat la ingenioase soluţii constructive; dar nu despre risipa de energie şi gîndire pe care au făcut-o aceştia intenţionăm să scriem ci despre perspectivele apropiate ale «competiţiei vitezelor» pe căile ferate române.