numa chestii cu poză. VfP 30 aprilie 2024

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața.

Da, știu, nu am poze cu cufărul cel mic. Dar nu mai contează: s-a dat, zilele astea pleacă la Constanța. Nu știu dacă a stat două ore pe site.

Cufărul s-a vândut repede ca un energizant, produsul-vedetă care bagă copiii în spital și omoară adulții. Mizeriile astea de RedBull, Burn sau Hells au parteneriate tot mai robuste cu presa și cu marile rețele de retail care mai au să bage energizantul în laptele praf. Chiar ieri am găsit pe tiktok un soldat rus promovând Burn, un energizant românesc. Ca și cum cutia asta ar striga Slava Putin.

Am spălat mașina. Nu știu ce-a avut duminică, cum a perturbat mititica de ea câmpul magnetic al păsărilor, dar s-au căcat pe ea cum m-aș relaxa eu pe editorialele lui Mihail Șora. L-am întrebat pe patron cum merge treaba. “Rău. Noroc cu praful ăsta saharian, altfel ar fi gol”. Ce m-am bucurat să văd o companie care se adaptează schimbărilor climatice!!!

M-am scufundat ceva timp în niște partituri muzicale vechi (ce mă oftic că am renunțat la colecționarea lor). Un antropolog și-ar putea da doctoratul cu ele, conțin atâția precursori de expresii celebre, sau atâtea sintagme amuzante azi.

Și-acum, răspundem la emailuri:

Despre Ciolacu am scris ieri, pe PSnews. Scriu zilnic pe PSnews, textul apare la 6.00, în fiecare dimineață, nu ca aici, târziu, la 6.01.

Nu am absolut nimic cu motocicliștii. Nu spăl parbrizul când îi am aproape, îi las să treacă când am loc, chiar am o droaie de amici care se simt bărbați cu ceva negru picioare sau când se deplasează făcând zgomot. Eu vorbeam despre altceva. Dacă mâine am ieși să facem fapte bune în mașini modificate dincolo de limitele RAR, poliția nu ne-ar deveni partener și sprijin, ci dimpotrivă, ne-ar arde ca pe vrăjitoare. Pe motocicliști îi tratează ca pe Black Lives Matter. Am voie să remarc această nedreptate sau, așa cum mi-a scris cineva, pentru că fac parte din tabăra majoritară trebuie să-mi limitez libertatea de exprimare înainte să devină ăfensiv?

O zi de marți fără proști pasivi-agresivi îți urez.

Dă like doar dacă ți-a plăcut lectura. Din politețe deschide măcar un link: Blues Cafe Ploiești, FamilyClean, Hotel Central Ploiești, MecumPorto, Muzeul Brandurilor, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, Kolectionarul.ro. Abonează-te la secțiunea plătită (costă sub un leu cincizeci pe zi) ca să citești zilnic lucruri pe care nu le-a mai citit nimeni pe net.

Azi ai după paywall ceva rarisim și pentru mine.

Deși citesc publicații vechi de vreo 20 de ani, până ieri n-am știut de existența acestei reviste interbelice bilingve. Așa că am ales din ea un text care mi se pare că s-a adeverit, parțial, fix în ziua de azi.

GRANDOAREA şi DECADEREA BLOCK-HOUSE-URILOR

“Prestigiul, mai mult decât logica şi bunul simt, conduc popoarele" spunea undeva Gustave le Bon, marele gânditor francez. Astfel se explică de ce în 1919 tot românul constituia o societate anonima, în 1921 cerea permise de export pentru ca să ceară permise de import în 1931 şi să construiască block-house- uri în Bucureşti în 1935.