Mi-am luat ceas! Mi-am luat ceas! Tellus Grand Prix 1958.
Acum trei ani aveam 110 ceasuri de mână, toate vechi. Acum doi ani mi-am dat seama că-s idiot dacă le țin așa, vrac, purtabile cu nepurtabile și funcționale cu nefuncționale. Am plătit unui expert vreo mie de lei să mi le evalueze, am oprit șase pentru mine și șase pentru magirl, iar pe restul le-am pus la vânzare, cam la 60% din prețul de piață. Am dat repede cam 70-80 de bucăți, restul sunt unde știi. De cel puțin un an n-am mai cumpărat nici un ceas. Până la ăsta. Tellus Grand Prix 1958 e un ceas cum s-au mai făcut, cu mecanism Cortebert 697. Faza e că în 1958 Observatorul Astronomic de la Neuchatel a premiat Tellus pentru acuratețea timpului arătat de ceasul ăsta, cu un trofeu denumit Grand Prix, iar ăia au denumit așa ceasul. Ce fază și pe astronomii ăia, să dea premii ceasornicarilor. Parcă-i aud: “Domnule Doxa, m-am uitat pe cer, iar situația dumitale nu e foarte clară. Următorul! Aaaa, domnul Tellus. Luați loc. Un cafea, o pateu?”
Iar Tellusul meu încă merge. Balansierul ăla cât un punct G încă bagă18.000 de altemanţe/oră după 70 de ani, în timp ce 99% din obiectele contemporane se strică în maxim cinci ani. Adaug și că tot zilele astea mi-am refăcut ochelarii de vedere, că mi-am regăsit modelul de ochelari de soare preferat și mi-am luat 10 tricouri din Sinsay la 11 lei bucata. Dacă nu uit să fac baia pe septembrie, toamna asta voi fi de o eleganță deosebită, rafinată și seducătoare.
Opulent și superb fiind, normal că ieri am privit lucrurile cu detașarea unui dandy milionar. Am lucrat toată dimineața, am meșterit ceva ce nu suferea amânare, am râs a bou privind lista noilor vicepreședinți și comisari europeni (analiza e pe psnews) și am făcut niște hârtii esențiale. Bogăția are costuri, să știi, nu poți s-o freci aiurea!
Cu mâncatul - ca miliardarii desigur. Brânză de bivoliță cu ridichi și jumări de porc cu pâine neagră și pepene murat. Logic, nimic n-a venit din magazine, că nici Țiriac nu halește Carrefour. Mi-a fost dor de un ou fiert ca de cireșul copilăriei dar nu le poți avea pe toate, oricât ai fi de bogat.
M-am uitat și la știri. Mi-au spus ridichile cum e treaba cu moșul care la 13.07 a dat foc unui birou din Parlament, iar alarma la SPP s-a dat la 13.40. Era un rus, pus de Putin să creeze o diversiune ca să fure niște afghani mocheta șefului Senatului. Nu s-a încercat mușamalizarea, nu-nu. Iar elicopterul ăla militar care a survolat Parlamentul după incident a avut cel mai mare efect posibil. Așa se face când cauți un om la metrou: ridici un elicopter.
“Oamenii care au evoluat spiritual printr-o cale corecta nu iau bani pentru ajutorul pe care il dau, dar ei nu prea ajuta pentru ca inteleg ca ajutorul ala e posibil sa-ti faca rau si tie si lui, de aceea omul ala nu va veni el la tine sa te purifice, sau sa-ti purifice casa si daca vrei sa o faca probabil ca te vei ruga mult de el pana sa-l convingi sa faca chestii din astea. Pentru ca banii repezinta un atasament extrem de puternic. Nu poti evolua spiritual daca ai atasamente. Asta e primul lucru la care trebuie sa te uiti ca sa recunosti un fals evoluat spiritual: daca are atașamente de bani, de sex, de mancare de masini, de haine, de ceasuri, de telefoane, de case, de orice. Daca are atasamente si el se da mare evoluat spiritual cel mai probabil e un șarlatan. Inclusiv vindecarile pe care le fac baietii si fetele astea evoluate arata ca nu inteleg nimic din spiritualitate. A vindeca pe cineva e rau, nu e bine. Pare ca ii faci un bine, dar, in realitate ii faci un mare rau. De acee un om evoluat care are puterea de a vindeca nu o va face si daca o va face o va face in niste cazuri extrem de speciale si nicidecum pentru a lua bani si a se da in spectacol” a scris cineva la povestea cu Șamanul Pulii. Mi se pare că a scris bine, am zis să citești și tu.
Mulțumesc, Diana, acum pot să recunosc sprâncenele noi: “Referitor la sprancenele “noi”, diferenta este la partea lor de final (cea ascendenta), unde forma este indulcita putin si mai naturala, nu mai e “cu colt” :)))”. Sincer, eu credeam că acele sprâncene geometrice, cu unghi ascuțit, erau munca unei sprânceniste cu cataractă. Abia acum aflu că a fost o modă în sine. Sunt fiert, aș fi vrut și eu!!!
Mulțumesc Sorin și Laura, care au recunoscut în poza de ieri cetatea Râșnov din Brașov. Apropo? Ați căutat “brasov” pe exporomania.ro?
O zi de miercuri cu sprâncene noi îți urez.
Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum Kolectionarul.ro, FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee și ExpoRomania.ro. Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor.
După paywall, o text formidabil, dar incomplet, pentru că revista AGIR din anii 30 era ruptă. Dar tot se poate înțelege ce oameni deștepți și mișto NU au fost ascultați de politicieni în pragul ww2, când se punea problema, exact ca azi, a unei economii de război. O să fie două sau trei episoade.
Dezbaterea Asociației Inginerilor din România Mare pe tema economiei de război
D-1 Căpitan Șeptilici: Cu îngăduinţa dv., în şedinţa de eri, am relevat necesitatea de a se crea o specialitate de optică technică. Cum această necesitate este imperios cerută de nevoile armatei, aţi binevoit a aprecia că, este cazul ca această chestiune să fie trecută la secţia a treia. In rapoartele ce s'au făcut şi în cari arătaţi toate lucrările de urmărit în legătură cu apărarea naţională, s'au examinat o serie de chestiuni printre cari a fost si mobilizarea industrială. In chestiunea materiilor prime, au fost citate metalele, cauciucul, lemnul etc. O materie primă foarte importantă, este sticla optică despre care nu s'a vorbit nimic. Despre toate industriile s'a vorbit insă, numai despre această industrie nu s'a spus nimic. Am arătat în şedinţa de eri că avem o lipsă completă de specialişti ingineri optici. Technica optică nu este prevăzută printre specialităţile din Colegiul Inginerilor, cum ar fi fost logic, alături de electricitate. Şcoala Politechnică nu există un curs de specialitate care să se ocupe cu optica de laborator, cu optica aplicată. Nu există în ţară niciun laborator care să se ocupe cu optica aplicată. In ţară a luat fiinţă, o industrie optică care se gâseşte la începutul ei, I.O.R.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.