Poze vechi de-o sută de ani și alte litere. VpS 25 octombrie.
“Țărancă de Muscel, anii 1920”, cum ar zice un istoric. Eu m-am îndrăgostit. De ochi, de buze, de ie, de lăicerul de pe pat și de cadrul ăsta absolut perfect din toate punctele de vedere fotografice, e atât de bine făcută de zici că e în relief.
Prosopagnozie, cum ți-am zis. Așa că dacă te uiți fix la mine te salut. Decât să crezi că din aroganță mă prefac că nu te cunosc, mai bine să salut un necunoscut. Și ieri mi-am dat seama că e o soluție super. Fan Courier. Cântarul e în dreapta, ghișeele în stânga. Intri, faci dreapta, cântărești coletele, apoi faci stânga să le trimiți. Azi în dreapta, lângă cântar, printre alți oameni, o tipă care mă privea fix. Logic, am salutat-o, am cântărit și când să ies, mă interpelează un tip:
- De unde te știi tu cu nevastă-mea?
- Nu sunt sigur că mă știu, am salutat din reflex.
- Aha…
Îți dai seama cum ar fi fost să mă port normal. Te uiți insistent? Hai să mă uit și eu insistent. Hai să întreb: “Bună, ne cunoaștem?”. Cred că nu mai scăpam de ăla fără măcar două-trei brânciuri. Iar ea, acasă, sigur nu scăpa de două-trei palme.
Alte țărănci de Muscel, cam aceeași perioadă. Apropo: dacă vrei o ie și o vrei de top, alege una de Muscel. Toți etnografii au fost de acord că sunt cele mai frumoase.
De ce stau tipele cu soții geloși? Habar n-am. Știu de ce stau tipii cu femeile geloase. Îi flatează atenția asta exagerată. Se simt mai buni decât sunt. Plus că profită. Un amic are o soție atât de geloasă încât îl fute în fiecare dimineață ca să-i inhibe apetitul sexual de peste zi. Și câteodată, dacă îl miroase și nu seamănă cu ce știa ea, îl fute și când revine de la muncă, să vadă dacă poate.
Orășeni români de acum o sută de ani. Rochie cum are fetița din stânga am văzut pe o pisi, în Vamă. #Magirl preferă pantofii cu toc ca ăia din dreapta jos. Șapca tipului se vinde azi cu minim o sută de euro.
Apropo de putut, am un comunicat de presă de scris:
Într-o atmosferă caldă, tovărășească, a avut loc Conferința “Noile tehnologii, rețelele sociale și riscurile dezinformării”. Dan Tăpălagă (G4Media), Marian Voicu (Veridica.ro), Mircea Nancă (European Commission), Ileana Rotaru (Universitatea Vest), Bianca Toma (Centrul Român de Politici Europene), Bogdan Manolea (Asociația pentru Tehnologie și Internet) și Mircea Toma (CNA) au ascultat cu maxim interes informațiile oferite de Elisabeta Moraru, director Google România.
compania a eliminat 100.000 de videouri Youtube pentru dezinformare.
au fost pauzate monetizările pentru media finanțate de Rusia
au fost blocate 17 milioane de reclame cu privire la ce se întâmplă în Ucraina
a fost eliminat conținut despre Hamas și Hezbollah.
anul trecut, Google a blocat 24 milioane de reclame care violau politicile Google, 51,2 milioane de reclame pentru discursul urii și violență, 20,6 milioane de reclame pentru produse violente, arme, explozibil.
Practic, avem componența ministerului Adevărului. Youtube, Veridica și CNA au ceva în comun: nu oferă exemple concrete cu conținutul cenzurat, nu explică cum validează sau invalidează, nu monitorizează deloc conținutul mincinos furnizat de guvern sau de partide și nici măcar nu se uită pe conținutul mincinos livrat de marile companii sau de marii advertiseri altfel decât prin clipuri publicitare. Ce-i interesează pe ei este să facă pârtie unui narativ, de obicei susținut și de actori statali, indiferent dacă e adevărat sau nu. Știrea aia cu românii care renunță la religie e considerată adevărată de cei trei, deși strada îți arată că e falsă. Comunicatele din pandemie, știrile venite de la PNL sau PSD, tot ce vine din presa ucraineană - toate astea sunt adevărate by default, deși statistic e absurd să nu fie nici una eronată, cum a fost aia cu grănicerii eroi de pe Insula Șerpilor. Iar presa - că G4media se revendică din presă - aplaudă și validează o asemenea monstruozitate. Grotesc? E puțin spus. “1984”? Da.
Băiatul din dreapta ar fute azi tot ce-ar vrea dacă s-ar uita așa către tipe. Iar mie dacă-mi iese în cale o tipă cu părul ca cea din stânga las tot și mă duc după ea.
Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro
O zi de miercuri și cu adevăruri neoficiale îți urez.
După paywall îți arăt ce credea Partidul Comunist despre moda treningurilor cu inscripţii sportive pe piept. Mesajul, tonul, limbajul - priceless.
Acum e moda treningurilor cu inscripţii sportive pe piept. Mai inainte, cind vremea era caldă, tricourile şi bluzele cu marca „Dinamo" sau „Universitatea", „Rapid", „Vointa", „Progresul" sau chiar „Romania" — le intilneai cam oriunde. Zeci de nume de asociaţii şi de cluburi sportive, purtate de mii şi mii de adolescenţi, uneori chiar de către cei mai puţin tineri, îţi atrăgeau atenţia, fie pe fie la munte, fie prin oraşe, ba şi prin satele mai indepărtate. Pe străzi, în grădini şi in alte locuri publice. Mă rog, moda ca modă e o chestiune de gust. Numai că aici nu-i vorha de modă si de gust.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.