s-a nino-nino, s-a astea. VfP 27 februarie.

Îți reamintesc că dacă devii abonat plătitor îți poți recupera banii cu un discount permanent de 25% pe kolectionarul.ro (50 lei la comanda minimă, cam cât abonamentul plătit aici, dar poți face câte comenzi vrei) unde poți găsi multe din resursele pe care le folosesc în acest newsletter: cărți, ziare, reviste, acte, fotografii - toate vechi cât cuprinde.

Azi m-am trezit bătrân. Deși abia mă dădusem jos din pat, pe drumul spre baie m-au durut tălpile. “Hai că e bine, te dor tălpile dar încă ți se scoală pula”, m-am încurajat singur. Am fost bătrân jumătate de zi. Am întârziat la toate întâlnirile, am împachetat un colet ca un orb suferind de Parkinson, am trecut ca Erika prin intersecția unde aveam cedează trecerea de care mi-am dat seama doar auzind frânele în urma mea și abia am reușit să-mi strâng creierii de pe jos ca să scriu asta.

A fost însă și un moment bun. Pe la prânz, în întârziere, grabă mare. Parchez la vreo sută de metri de țintă, îi dau 5 lei doamnei cu parcarea (în loc de 2) și plec cu pas mare, grăbit.

• ea, după mine, amabilă: - hai că nu așa frig azi.

• eu, fără să mă întorc: - așa e, sărut mâna.

• ea: - pe grabă?

• eu: - da, sărut mânaaaa.

• ea: - nu vă mai grăbiți, că tot acolo ajungeți.

• eu: - sărut mânaa.

• ea, strigând după mine: - să aveți o săptămână bună!

• eu, exasperat: - sărut mânaaaaaaaaa!!!

• ăla din fața mea: mă nene, ești diliu, ai tras pe nas? ce tot strigi “sărut mâna”?!

Practic, omul care m-a perceput ca fiind nebun mi-a anulat senzația de bătrân. Ce poate fi mai frumos de atât? Normal că m-am dus fericit să trag interviul cu Paul pentru youtube.

Pe urmă am discutat cu doi bogați despre dineul lui Carol al 2-lea de la Tokio, descris după paywall-ul de ieri. Le-am citit pasajul cu sutele de tacâmuri din aur, cu masa de 200 de persoane și cu cei 80 de valeți cu epoleți din aur. Au tăcut, jenați. Acum nici unul nu mai crede că e bogat. Dar m-am certat cu amândoi pe tema Iohannis la NATO. Ei zic că e de rău, bogățiile lor ar fi în pericol. Eu sunt fan! Fiind aici, în coasta Rusiei, cred că ne-ar fi mai bine cu un blender silențios decât cu un olandez belicos la butoanele militare. Că noi nu avem bombardiere, ci bombardieri.

După paywall, un reportaj de atmosferă din Bucureștiul interbelic. Mai exact: despre mărțișoare. Irelevant istoric, dar foarte bine scris, am zâmbit de două ori.

O zi de marți cu timp de căutat mărțișoare îți doresc. Revin mâine cu niște sugestii.

de capul tău, poți căuta cartea asta: e din 97, tiraj 500 exemplare cu copertă cartonată, așa că una tocmai s-a vândut cu 12.000 de dolari la o licitație. păi ce geantă își ia pisi cu o carte, spune și tu?

Ce este „Mărtişorul"? Şi de când există datina? Tudor Arghezi făcând cercetări a aflat următoarele, dela o babă dintr'o mahala bucureşteană:

cică, pe vremea veche, fetele şi nevestele băgând de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea, şi cum nu era niciun leac şi niciun suliman pentru asta, s'au dus pe la cărturărese. Acestea, făcând „farmece" şi făcând de dragoste, au invătat fetele să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase, roşu răsucit cu alb. „Farmecul" s'a dovedit a fi atât de bun, incât toate cucoanele, de toate categoriile sociale, au inceput să iasă cu firul Ia gât. Albul simboliza pielita imaculată, iar roşul feria de deochi.