țaca-paca. VfP 13 februarie.

bâjbâind spre metabolismul de marți

Pentru că datorită lor citești gratuit secțiunea asta, ar fi drăguț să deschizi linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro.

Duamne, câtă treabă am făcut ieri: trezit la 5. citit până la 9. băut cafea până la 12. rezolvat o problemă până la 13. băut cafea până la 15. scris până la 16. curățat ghetele exploatate sălbatic duminică și fișat niște fotografii până la 18. Toată ziua de ieri am muncit vreo două ore și am tocat Ciuca pe net vreo paișpe. Csf, așa e lunea când dai prea multă importanță weekendului.

M-am apucat să sortez acele fotografii vechi care conțin rechizite și jucării. Îți explic mâine de ce.

Am pufnit pe nas la băiatul ăsta. Ce lacșiării, nene, nu vezi în dreapta că muncitorii au tăiat spuma? Spuma nu se taie, pentru că o redeschizi. Acolo ai spus adio barierei termice, o să se vadă în timp pe confortul termic și pe finisaje.

Deși nu părea posibil, Bobonete pare că s-a mai îngrășat un pic.

Am constatat că trebuia să mă fac tupeist, nu ziarist. Am făcut ceva similar cu vreo 400 de euro fără să-mi treacă prin cap că aș putea cere pe rezultatul muncii mele un Opel din 2016.

Am constatat că au și americanii o Șoșoacă, care și-a propus să ardă cărțile woke, cancel-culture și pro-trans-copii prezente deja în toate școlile din Missouri. Atenție, nu să le retragă, ci să le ardă, ca oamenii lui Hitler, cu aruncătorul de flăcări. Ce mi se pare cu adevărat șocant este că șoșoaca lor e slim, aproape bună de pulă, deși ei sunt o națiune de obezi, iar a noastră, deși aparține unui popor de bunăciuni, e cât statul Missouri.

M-am gândit ce-ar fi zis Prelipceanu în preambulul acestei știri: probabil celebrul citat “trebuie să-i scăpăm pe copii de influența părinților lor”, care îi aparține și pentru care Digi24 încă nu l-a concediat. Nu prea pricep care le e scuza, că ăsta nici audiență nu face.

Am zis “da, așa e” la acest meme pe care-l percep ca extrem de trist după ce am auzit de Christophe Clavé. Reiau: dispariția majusculelor și a punctuației sînt lovituri fatale la adresa subtilitații expresiei (…) mai puține cuvinte și mai puține verbe conjugate înseamna mai puțină capacitate de a dezvolta un gînd (…) faceți-vă copiii sa vorbeasca, sa citeasca și sa scrie (…) exersați limba mai ales daca este complicată, pentru că în acest efort stă libertatea”. O să-mi caut motive să mai bag clave pe aici, să știi.

Am râs și la asta. Mult. Râd și acum, când scriu. Nu vreau să se supere nimeni, dar eu încă n-am cunoscut un vegan cu o perspectivă lucidă a vieții.

Închei cu o știre apocaliptică: cineva s-a căcat într-o sucursală BT, zona aia deschisă noaptea, ca să ai acces la bancomat. Acum înțeleg de ce oculta mondială face să dispară bancomatele: din cauza noastră, sun tem niș te ne sim țiți!

După paywall, un editorial legionar din 1943, care seamănă izbitor cu retorica ucraineană din zilele noastre, ca o dovadă că naționalismul și patriotismul sunt extrem de mișto dacă istoria le prezintă favorabil. Naționalismul legionar românesc a mobilizat resurse importante în ww2, am ajuns până la Stalingrad, dar azi dă extrem de prost în public din cauza faptului că editorialiștii legionari nu erau doar patrioți, ci și niște antiseminți demenți care-și merită din plin dispariția. Naționalismul ucrainean de azi e în situația naționalismului legionar românesc din anii 40 și numai Dumnezeu știe când va fi și el ars pe rugul istoriei. Io îți garantez că nu scapă, azi naționalismul e considerat mai nociv decât covidul.

O zi de marți cu istoria de partea ta îți doresc.

Îți reamintesc că dacă devii abonat plătitor îți poți recupera banii cu un discount permanent de 25% pe kolectionarul.ro (50 lei la comanda minimă, cam cât abonamentul plătit aici, dar poți face câte comenzi vrei) unde poți găsi multe din resursele pe care le folosesc în acest newsletter: cărți, ziare, reviste, acte, fotografii - toate vechi cât cuprinde. Textul ăsta, de exemplu, e dintr-un almanah Universul.

Toată activitatea publică sau particulară, toate preocupările anului 1942  au fost subordonate, natural, luptei de pe frontul dela Răsărit. Războiul împotriva bolşevismului, participarea sub toate formele a naţiunei la toate sforţările pentru ducerea lui la bun sfârşit au pus in umbră orice altă activitate care nu era in legătură directă cu marile interese naţionale cari trebue să-şi găsească dreapta soluţie odată cu succesul grelei lupte începute pe întinsul front răsăritean.