tre'să-mi iau un job rău. VfP 21 mai 2024

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața.

Azi o să găsești după paywall ceva fin de tot din universul adolescenților comuniști, generația Daniel Dines. Ai auzit vreodată sloganul “Vom fi culți, vom fi fericiți?”. Expresia “joc internațional” îți spune ceva? Dar promisiunea “trimite 5 și vei primi 625”?

Abonează-te la secțiunea plătită (costă sub un leu cincizeci pe zi) ca să citești zilnic lucruri pe care nu le-a mai citit nimeni pe net.

Nu’ș ce-am, adică știu, dar nu pot să explic. Cred că într-o altă viață am fost salahor, că altfel nu se explică. De câte ori muncesc fizic mă simt mai bine decât în concediu. Văd mai limpede cum să rezolv problemele, îmi pleacă pula în sus la prima dâră de parfum mișto, mănânc mai liniștit, dorm mai bine, scriu mai cu chef. Or îmi iau un job d-ăsta nasol, cu muncă fizică, ori scriu un manual de leibărioga. Ca să fie clar.

Am mai terminat un atelier de upcycling. Iar n-am voie să când, cum, unde, dar pot să vă spun că undeva în România o școală are curtea renovată în proporție de 90%.
Două bănci rupte rău au devenit donatoare de organe pentru șase bănci rupte mai puțin, toate supraviețuitoarele au văzut prima vopsea după 40 de ani, iar un gard murdar a devenit o planșă galbenă imensă, gata să primească desenele elevilor. Practic, cu ajutorul unei fundații care a organizat tot și angajaților unei companii care nu s-au ferit de murdărie, scule și vopseluri, azi am pus cruce unei viitoare achiziții directe de "mobilier urban" și "renovare împrejmuire". Că na, poate nu știi: în multe clădiri publice nu se face întreținerea dotărilor deliberat: ca să se justifice noi și noi achiziții. Să combinație, să partidul, să fratele meu, să de-astea.

M-am enervat doar puțin, în Mega. De la casa de marcat lipseau înghețatele de doi lei! Înghețata copilului sărac, a cerșetorului, a bătrânei fără pensie și dinți. Băga-mi-aș pula în morții lu' Mega și ai comerțului pulii dacă am ajuns țara în care săracii nu mai au cum să-și consume impulsul de la casa de marcat, de a mai pune ceva în coș, de doi lei. Ultima lor senzație nu e de răsfăț, ci o înghițitură în sec. Cu doiș'pe lei unii își iau o pâine, salam feliat, două pastile și trăiesc până mâine. Ar mai scoate doi lei, din când în când, pentru o înghețată, dar încă doișpe chiar n-au cum.

Sau o fi ceva în neregulă doar la mine în oraș. Că am mai văzut o trăznaie: o expoziție de artă cu bilet de acces de ostătreijdoidălei. Preț de Brâncuși. Ți-am mai zis că ani de zile am participat la expozițiile unei galerii de artă de top care niciodată n-a tăiat bilet la ușă?

Despre știri nu știu nimic. Mai nimic. E un interviu bun pe panorama cu o slovacă care pretinde că știe mai bine ca G4media care-i faza cu atentatul din Slovacia. Impertinenta are formulări de genul: Slovacia e dominată de discursul identitar, de tipul „noi versus ei”. Pâi d-ăsta avem și noi. În România asta a fost invenția lui Băsescu și ai lui Kovesi, Coldea, USR, cu ai lor lătrăi de presă mereu isterici, mereu cerând ca toată lumea să se ducă la pușcărie, ca nevaccinații să se ducă în pădure, ca în grădinițe să se vorbească despre pizdă, ca acuzații să-și dovedească nevinovăția, și - să nu uit - despre cât e de important să avem în casă, pe servantă, măcar un migrant și un coteț cu greieri. Panorama a încercat s-o ducă pe calea cea bună pe slovacă, i-a zis de la obraz: “Robert Fico este o figură controversată. Nu a contribuit el la această polarizare?” iar tâmpita i-a răspuns cu “Nu este vorba doar despre el (…) Problema nu a fost creată în totalitate de el”. Ce mizerie! Ce putinistă!

Și ceva drăguț, după ce un profesionist din zona cinema mi-a scris că ar avea nevoie, pentru un film, de poze vechi cu: bla-bla-bla, vreo douăzeci de locuri si teme. “Nu știu dacă am fix ce vrei, uite loturile astea, zeci de mii de poze, poate găsești ce-ți trebuie. “Scump. Dacă se dau sortate le iau”. Cum ar veni, n-are timp, deși proiectul e important, și presupune că am eu, deși mă doare-n pulă de proiect. Așa că am scris o poveste scurtă.

Când ai bani, dai cu cardul la Mobexpert, scrii acolo cum vrei să fie și vine mobila acasă, montată impecabil, fix cum ai vrut-o. Când n-ai bani, dai cu cardul la Ikea, vine o cutie mare cu multe piese mici pe care le montezi singur. Varianta în care mobila Mobexpert vine montată la preț de Ikea nu există.

O zi de marți cu niște muncă fizică îți doresc.

Din politețe, că datorită lor citești gratis, deschide măcar unul dintre linkurile acestea: Blues Cafe Ploiești, FamilyClean, Hotel Central Ploiești, MecumPorto, Muzeul Brandurilor, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee. Iar dacă vrei să faci cuiva un cadou original caută pe Kolectionarul.ro ziare vechi din ziua nașterii lui.