upcycling. te bagi? VfP 5 octombrie.

Sunt ca pe ghimpi, că-mi serveruiește Mircea serverul. N-a avut nevoie de mine, așa cum credeam, așa că m-am dus să-mi vărs nerăbdarea pe uși.

Am curățat superficial vopseaua de pe ele, cât să văd cam câte straturi s-au strâns într-o sută de ani. Am găsit trei: un crem, un gri și odiosul vișiniu. Am căutat niște balamale robuste, am prins ușile cu ele în partea de sus, am aplicat patru ornamente, (cele mai discrete), recuperate din tocul ușilor și apoi le-am tras o ceară suedeză de nuc, din abundență, care a estompat diferențele de culoare. Cum ar veni, am pregătit ușile alea vechi pentru succes.

Dacă aș face pentru mine etajera asta, i-aș da cu niște negru mat, cu sprayul, doar pe muchii și în cavități, pentru un plus de volumetrie vizuală. Și i-aș face niște rafturi din oglindă pentru fiecare ferestruică de-aia în parte, pentru că în momentul ăla ar deveni o piesă de iluminat, nu de mobilier. Iar pe rafturile din oglindă aș pune cărți vechi și mișto și peste ele aș arunca o instalație de-aia led, ca de pom, cu lumini albe.

Peste ceara asta merge însă și orice și-ar dori un rustician (baiț de lemn în orice culoare), un bohoist (vopsea crem, turcoaz, gri prăfuit), sau un artdecoist (vopsea metalizată), iar în loc de oglindă poți pune plexiglas transparent, plăci de aluminiu sau gresie decorativă. Lasă cărțile deoparte, cine mai citește cărți? și pune pe rafturi pantofii, trabucurile, colecția de brichete, că e loc destul, ai aproape un metru jumate de raft lat de 40cm.

Eu am lăsat etajera așa, neterminată, pentru că nu e pentru mine. E pentru unul dintre abonații la acest newsletter. Unul dintre cei care-mi scrie la contact @ bogdanstoica punct ro un mesaj cu tema “ce-as face eu cu etajera”, până pe 15 octombrie, când o să public cele mai bune trei mesaje și o să vă rog să le votați. Primesc frecvent mesaje de tip ce-as face si eu ce faci tu, dar nu ma pricep, n-am curaj, nu stiu cum sa, n-am unde, n-am cu cine etc. Așa că la piesa asta am făcut eu partea grea, nasoală, pentru care-ți trebuie ceva spațiu, ceva scule și ceva efort. Anunț de acum că e un concurs deschis complet, de-a dreptul crăcănat. Poți să faci zob etajera, să-i muți balamalele pe lateral și să faci din ea un paravan sau o piesă de colț, sau să renunți de tot la balamale, să înrămezi oglinzi în ochiurile ferestrelor și să le pui una pe perete și una pe tavan. Fă orice vrea mușchiul tău, tot bine va fi, pentru că ușile nu vor ajunge în vreun depozit de lemne de foc.

Sigur, poți să nu-ți bați capul și să ignori complet toată povestea. Nu e musai să ai prin casă lemne vechi trecute prin upcycling & shit. Poți să cumperi o scară nouă de la Dedeman și să faci ceva cum mai există în cinci milioane de locuințe. Sau să comanzi la un designer de mobilă ceva similar și să cheltuiești o mie de euro în loc de 100 de lei pe vopsea și oglindă. Sigur că va fi consumerism imbecil, dar e dreptul tău să faci ce vrei cu banii tăi.

După paywall găsești azi profilul unui psihopat. Un actoraș de mâna a doua, care, pe la 1920, l-a ucis pe un mare actor pentru că victima n-a fost de acord să și-o tragă cu el. Am tăiat detaliile crunte și am lăsat o lectură interesantă (eu am regăsit o cunoștință) în descrierea Minei Minovici. Da, acea Mina Minovici. LATER EDIT: Aici trebuia să fie o glumă, pe tema faptului că 8 din 10 oameni care dau la Medicină cred că Mina era femeie. Să mor dacă pricep unde s-a dus pasajul ăla. Oricum, mă bucur că am cititori atât de mișto.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de joi fără psihopați îți urez.

Psihopatul

(fragment din Tratat de Medicină Legală, de Dr. M. Minovici, 1923)

I-am scris lui Z. cu care avusesem înainte relaţiuni de pederastie pentru a mă întalni cu dânsul în acest scop. Văzând că scrisoarea mea este fară răspuns, dorinţele mele nefiind satisfăcute și nici eu, într'un moment de furie ce s'a redeşteptat în mine faţă de stăpânul meu cu care eram atât de aproape şi totuşi nu-mi puteam satisface dorinţa, am săvârşit faptul. Acestea sunt faptele care m'au determinat să comit crima.