ideologii&vegani. VfP 23 august.

proștii și pizdele mișto mi-au fost muze toată viața

Ea: - herbalife!
Eu, din politețe: - mda.
Ea: - mi-a fost usor, fiind vegană...
Eu: - scuză-mă puțin.

M-am dus afară să fumez și nu m-am mai întors la discuție. Nu mai suport acești oameni. Cineva să le spună ăstora că sunt o sectă. N-am întâlnit un vegan despre care să nu aflu că e vegan in primele cinci minute. Cred că și dacă am fi într-o tranșee din Crimeea, așteptându-ne moartea de la ruși, veganul ar rupe un fir de iarbă, l-ar duce la gură și ar spune: “scuze, sunt vegan, mi-e poftă, nu foame, pentru că tocmai am băut un shake de la herbalife. dacă vrei am ceva la mine pentru tensiune, că te văd încordat…”

Într-o vreme vânam genul ăsta. E foarte ușor. Nu contează cum arăți, cum te porți, cine ești, trebuie doar să spui ceva pă vaib: “eram sigur că și tu ești vegană, îți strălucește pielea, parcă radiezi… apropo, ai încercat vreodată rumeguș de pin cu zeamă de lămâie bio? vaai, dar e foarte bun pentru limfă, am acasă, prepar pe loc, eventual ne-o și tragem ca să te învăț niște respirații noi…”. Dar era de parcă dădeam cu mașina peste melci. Mi-era rușine să zic de pateul de pe ușa frigiderului: “nu e al meu, mâine vin meșterii să repare holul, l-am luat să mănânce ei”. Că mă credea.

Aveam și un amic din zona asta dar fix din cauza asta nu l-am mai frecventat. Parcă discutam cu Preotul Marelui Morcov despre Misterul Pulii Mele. Nu se mai bucura de nimic în afară de sănătatea pe care și-o băga în corp prin toate găurile: bio în stomac, picături în ochi, uleiuri pula mea în nas și nu-ș ce dizolvant de căcat vechi în cur. Era paznicul fizicului lui, nu prietenul sau iubitul. Mi se pare extrem de trist. Din ce-am cunoscut până acum, pare că toți predicatorii ăștia se tem foarte rău doar să nu moară. Aparenta lor pasiune pentru un trai sănătos este doar o formă de ipohondrie combinată cu narcisism. Desigur, planeta trebuie să-i suporte 500 de ani, pentru că au atâtea sfaturi de oferit.

A nu se înțelege că am ceva cu veganismul. Eu, de exemplu, mănânc o droaie de chestii crude și sănătoase, sau aproape crude și sănătoase, dar doar pentru că n-am reușit să dau de gust mâncării procesate de magazin. Mi se plimbă omușorul pe tot gâtul, a vomă, când deschid o folie de mezeluri umede Cristim, dar pot să mănânc zilnic un mușchi crud-uscat de la un nene care a avut doar un foc și niște saci uzi, nu un raft de chimicale. Înțeleg veganismul foarte bine, am copilărit cu sarea și briceagul în buzunar bântuind grădinile după roșii, castraveți, porumb, fructe, etc, câteodată mănânc pâine goală cu usturoi și cu sare, sau murături cu ardei iute. Dar n-am futut niciodată pe nimeni la cap cu asta. Vrei să mănânci McPuișor sau Uraniu? Ia, tati, crapă-n tine, că nu-i treaba mea.

Mi-ar plăcea să cunosc un vegan sănătos la cap. Nu ca asta de azi, care voia, biata de ea, să vândă niște prafuri Herbalife. De fapt, stai. Mi-ar plăcea să aflu azi că cineva pe care-l știu de ceva vreme este vegan și nu mi-a vorbit niciodată despre asta. Ar fi ceva, nu?

Și pentru că tot am dat-o grav în mâncare, hai să-ți arăt masa mea de joi seară. Aveam roșii, ceapă de apă și pâine neagră. Am luat de la mega o caserolă de salată de vinete, am tocat mărunt mărunt o roșie mare și o ceapă mică, le-am dat un pic de sare și de boia și apoi le-am amestecat cu vinetele. Puse în congelator (până am ieșit de la duș), au devenit groase ca un pateu. Cu pâinea un pic trasă la grill - nici nu ai idee ce bine am mâncat. De 14 lei. Cu o sută de lei - cât voia aia pe o sacoșică cu prafuri, hrăneam o familie întreagă de zâmbea toată seara. Pișa-m-aș pe ele de prafuri și de ideologii stupide.

Închei cu ceva fin.

Oficial, 23 august e ziua în care i-am trădat pe nemți și am trecut de partea Forței. Neoficial, îi trădasem deja: pe 23 august era totul tras la poartă, comuniștii la butoane, iar Ceaușescu fugea să-i întâmpine cu flori pe sovieticii care intrau în București. După un timp, n-a mai contat ce se petrecuse pe 23 august, se sărbătorea doar comunismul, exact cum azi nu mai contează dacă vorbim despre Eurovision sau Olimpiadă, pentru că tot steagul ăla curcubeu trebuie sărbătorit.

O zi de vineri fără ideologii cretine îți doresc.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită unor oameni și unor companii precum FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, ExpoRomania.ro și Kolectionarul.ro sau . Din politețe, ai putea deschide măcar unul dintre linkurile lor. Pe ultimul îți recomand să-l deschizi dacă ești colecționar sau dacă vrei să faci cadou ceva ce nu se găsește la mall. Ieri, de exemplu, au plecat niște chestii spre cea mai faimoasă cârciumă din București.

După paywall, un reportaj dintr-un loc de care probabil nu ai auzit niciodată. Căminul Pentru Protecţiunea Femeii. Ăla de pe Șoseaua Pantelimon. Care nu mai există, deși exista în anii 30.

Aproape două sute de minore căzute - la vârste inspământător de tinere — pradă, viciului si desfrâului au fost culese depe trotuarele oraşului şi adăpostite in căminul Ocrotirii Sociale din şoseaua Pantelimon. O viaţă cu totul nouă, de muncă şi ordine, pe care nu le este ingăduit s'o părăsească până la majorat, îndrumează, aceste victime pe calea cinstei şi a moralei şi le deschide porţile spre „societatea", in care erau condamnate să nu pătrundă niciodată.