aplauze, vă rog. VfP 20 septembrie.

Nu vă cunosc pe toți, dar vă văd adresele de email. Unele extensii-mi sunt cunoscute: jurnaliști, influenceri, băieți cu uniforme sau fără. De-aia nu mă miră că uneori scriu vreo prostie aici și în câteva zile o văd difuzată, amplificată, etc. Când o văd însă pusă în practică….

… nu simt decât panică. De ce nu s-a făcut până acum? De ce nu se face dacă se știa, că doar n-au aflat de la mine?

Pe știa, de exemplu, i-au călcat pentru că n-aveau actele în regulă. Cum ziceam, hhc-ul e legal. Le-au futut ăstora fabrica dar tot nu au pus hhc-ul pe vreo listă de ilegale. Wtf?

Seamănă cu povestea cealaltă de ieri. L-a închis ANPC pe Pescobaru’ lu pește. Ai zice că l-au închis pentru că marele afacerist avea niște tăvi care n-au mai văzut o picătură de Fairy de când au ieșit din fabrică. Ei bine, află că pozele din presă sunt de acum trei luni, când l-au închis prima oară. Parcă sună altfel povestea, nu? A persecuție end șit. Ei bine, nu. L-au închis pentru că după ce l-au belit prima oară omul și-a trecut toată operațiunea pe altă firmă și a continuat să funcționeze, dar tot așa, în scârba igienii: ținea carnea într-o mașina frigo la care mergea frigul din pulă, ținea bulionul într-un soi de coteț de osb, etc. Sincer, eu nu pricep ce de tipul mai este liber, a demonstrat reaua credință de la un capăt la altul. Din nou: de ce? Care-i logica după care merg lucrurile în țara asta, că nu pricep.

Am mai pus niște cărți pe Kolectionarul.ro. Pun zilnic, că încă mai am vreo mie, despre care cred că ar trebuie să fie citite sau citate de oameni mișto, nu să stea în cutiile mele. Și azi mi-a trecut prin mâini asta:

Spune și tu. Manual de germană de dinainte de 1900, făcut la cel mai înalt nivel tehnologic al momentului (în 1895 telefonul era ce sunt azi navele spațiale ale lui Elon Musk), având ca scop declarat găsirea unui job în industriile emergente ale secolului 19. Arată-mi un manual similar românesc, de azi, și-i mănânc coperta cu hrean. Futu-i morții mă-tii cui a distrus educația în țara asta, că de-aia poate deveni influent orice Pescobar căruia nu-i plac apa, legea, etc.

Asta e una din trăsăturile clare ale României: în 90% din cazuri, cu cât e reclama mai agresivă cu atât e produsul mai prost, mai scump, sau ownerul mai dubios. Uite, alt exemplu: simulează că vrei să-ți schimbi telefonul pe Flip.ro. O să-ți ofere pe telefonul tău cu minim 30% mai puțin decât prețul pieței, iar apoi o să te invite să-ți alegi un telefon mai scump decât prețul pieței, cu argumentul “da, dar noi oferim garanție”. Grosso-modo, cred că Flip face vreo sută de euro la fiecare schimb. Nu mă mir că a fost cumpărat de eMAG, campionul șmenozelilor care par ieftine dar nu-s.

După paywall am pus o poveste incredibilă, o relatare de presă despre călătoria cu vagonul de dormit în România comunistă, prin anii 70. Azi ai episodul București-Iași, care prezintă o călătorie cu mult peste ce-am experimentat eu, acum vreo cinci ani, iar mâine o să te delectez cu povestea călătoriei București-Deva.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de miercuri fără proști îți urez.

Bucureşti—laşi şi retur nu poate fi tot atit de intim şi comod ca dormitorul propriu, dar trebuie să se apropie mult de acesta, adică să-ti ofere posibilitatea unei odihne reale fiindcă dacă tu, călătorul, ai luat bilet la vagonul de dormit al cutărui accelerat sau rapid înseamnă că a doua zi, in oraşul indepărtat, ai destulă treabă, te deplasezi în in-teres de serviciu, deci trebuie şă fii odihnit. Am luat, aşadar, acceleratul de Iaşi. nr. 621 cu plecarea din Gara de Nord la 23.50.