ce șpagă mică și ce caracatiță mare! VfP 25 septembrie.

Despre cazul #șpagălaVaslui am scris pe PSnews, e doar o răfuială locală. Mie se pare amuzantă suma. 1,25 milioane de lei la 12,5 milioane? Puțin, foarte puțin. Fie Buzatu era deja bun prieten cu afaceristul ăla dacă l-a taxat doar cu atât, fie a mai avut cu el relații reciproc-avantajoase. Altceva vreau să-ți spun: calitatea lucrărilor publice nu poate fi decât foarte proastă în România. Uite de ce: taxarea, la genul ăsta de contracte, e de 35%. Atât dai pe tva, impozitele firmei și contribuțiile salariaților, impozit pe profit și pe dividente. La Vaslui îi dai și lu’ nea Buzatu 10%. Ai și pierderi de 10%, că mereu apar lucrări suplimentare, diferențe între proiect și teren, se mai strică un buldo, mai spargi o țeavă de gaze. Am ajuns la 55% fără ca patronul ăla să fi făcut profit.

Dacă i-a dat lui Buzatu 1,2 milioane lei, e de presupus că nea Caisă Turnătoru’ își parchează și el cel puțin tot atât. Deci în lucrările efective făcute pe drumurile din Vaslui se bagă maxim 4 milioane de lei, care include și manopera, salariile nete, consumurile, chiriile, tot. Per total, la contractul ăsta România plătește 12,5 milioane lei pentru ciment, binder și asfalt de doar 3 milioane de lei. Risipă? E un cuvânt delicat. Opulență se potrivește mai bine.

S-a făcut liniște și pe cazul Pescobar. Și nu pricep de ce. Pe om l-a prins sistemul debordând de lăcomie și de convingerea oarbă că e atât de deștept încât nimeni nu se va prinde de combinațiile lui. Am tot vorbit zilele astea cu cârciumari și ghici ce, mulți fac cam aceleași combinații: congelate vândute ca proaspete, mărfuri cumpărate la reducere chiar înainte de data expirării, dube frigo parcate în spate în loc de frigidere, ingrediente secrete de potențat gustul sau de conservat temperatura. Dar nu la scară mare, ca Pescobar, ci doar la evenimente și în zilele de fullhouse. Plus că nici unul nu se urcă pe cal să zică națiunii cât e de bun și de capabil.

Când sunt prinși cu nereguli de anepeciști, cârciumarii obișnuiți își plătesc amenzile și reiau discret șmenozelurile, că altfel nu se adună de-un Audi pe an sau de-un teren și un cort de evenimente la fiecare trei ani. Că ăsta e nivelul maxim de profitabilitate în HoReCa. Or, băiatul ăsta zice că a încasat 10 milioane de euro anul ăsta, cu 250 de angajați plătiți cu 500.000 de euro, în trei cârciumi și-un serviciu de livrări, toate cumulând 500.000 de porții/comenzi. Fă socotelile cum vrei: din cifrele alea n-are cum să iasă de-o asemenea barosăneală, plină de mașini și de proprietăți scumpe. Nu fără combinații nasoale-nasoale.

Îți las un pont, din nou, că am mai scris despre asta. Data viitoare când mănânci în oraș uită-te în meniu la ingredientele de sub fiecare fel de mâncare.

Ăsta e meniul lui Pescobar, pentru care localurile lui pot fi închise din nou, chiar mâine, pentru că se ține de noile reguli, devenite lege încă din martie. Bine, 90% din patronii de cârciumi nu respectă noile reguli, dar nu-i vezi urlând că-s persecutați. Așa se scrie corect un meniu:

Că mănânci sau nu în oraș, din povestea Pescobar, îți propun să rămânem cu râsul. Practic, am văzut cum cineva își dă chiloții jos în semn de protest față de vulgaritatea planetară. Și să râdem și de George Simion. Cum s-a dat el cu fundul de pământ, live, de grija “afacerilor românești”. M-a făcut să mi-l imaginez pe Ceaușescu, spunând la congres: “să facem, tovarăși pișcicologi, o caracatiță de-a noastră, românească!”.

Eu sunt bine. Vineri am depășit nivelul critic al amenajărilor din magazie, mai am un singur colț de eliberat / răftuit / umplut. Sâmbătă am decis să mă despart de o carte cu adevărat veche. Duminică mi s-a scurs viața din corp la Miniprix și la Băneasa. Iar azi, dacă n-am ghinion, o să iau niște grinzi dintr-o casă construită înainte de 1900.

Nu e nimic mai mișto decât o cafea băută lunea, la zece dimineața, când toți se întrec în ținute și povești cool, iar tu ești murdar și julit pentru că tocmai ai dus acasă patru-cinci grinzi contemporane cu Carol I, care n-au văzut nici abricul, nici ferăstrăul, pentru că au fost cioplite cu barda. Beat this!

După paywall am pus o poveste tipic românească: în 1985, niște băieți deștepți din Brașov au construit o turbină eoliană de 100kw care a plăcut și unor europeni dar pe care ulterior n-a construit-o nimeni, că era prea scumpă față de o mină de cărbune sau o sondă de petrol. Dacă Ceașcă zicea în 1985: “vreau eoliene!” cum crezi ca ar fi aratat România azi?

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de luni cu povești la fel de amuzante îți urez.

Premieră tehnologica si energetică: turbina de vînt de 100  kW

La poligonul experimental din Ghimbav are loc in aceste zile un eveniment tehnic deosebit : s-a terminat montajul și a intrat in probe tehnologice prima turbină eoliana cu o putere de 100 kW, cea mai mare, pîna in prezent, din ţara noastră. După cum ne-a precizat inginerul Vlad, directorul sectorului Braşov al Institutului de Cercetare Științifică și Tehnologie pentru Mașini și Utilaje Agricole această premieră tehnică românească face trecerea la o nouă familie de turbine eoliene cu puteri mari destinate să debiteze energie electrică in sistemul naţional, agregate complexe pe care puţine firme din lume se incumetă să le producă.