Am râs citind ultimul comunicat Teilor: brand de bijuterii sustenabile (…) diamante de laborator și metale prețioase reciclate (…) limitam impactul asupra mediului. Ai zice că vechile bijuterii Teilor erau făcute exclusiv cu aur provenind de la exploatări miniere. Sau că înainte le lipseau diamantele făcute în laborator. De fapt, Teilor are o problemă de vânzări destul de comună în lumea brandurilor medii: lumea nu mai dă cu ușurință 4.000 de lei pe un gram de aur lucrat cu măiestrie dacă măiestria e de serie și dacă oricine poate comanda acele modele de bijuterii direct la sursă, la jumătate de preț. Și, ca să nu recunoască suntem în pom, Teilor a inventat povestea asta cu extensia de brand. N-o să țină, discutăm în șase luni.
De la Rand vin semne timpurii că feminismul modern s-a copt și e timpul ca femeile să și moară pentru corporații, nu doar să muncească pentru ele: a apărut the first woman to command a major combat organization—the Amphibious Force 7th Fleet. Tot scriu pe subiectul ăsta de m-am plictisit: wokiștii, progresiștii și comuniștii moderni nu vor egalitatea sau superioritatea femeii, că altfel o lăsau acasă, unde să fie întreținută de un tip, să crească niște copii deștepți și echilibrați și să inspire umanitatea să fie mai bună prin modelul personal. Nu, nene, o vor liberă să stea 12 ore pe zi la muncă, liberă să-și exploateze corpul cu 60 de bărbați pe zi și, mai nou, liberă să moară la război.
5 to go a ajuns la 550 de cafenele deținute de 280 de antreprenori. Nu mă mir deloc, 8 din 10 cunoștințe de-ale mele își beau cafeaua stradal, n-am mai fost într-o cafenea de mall sau clădire mare de ani de zile. Scriu asta pentru că iar mă bântuie gândul unei cafenele, dar nu într-o structură rigidă și corporatistă cum e faivul, unde nu mai poți pune o oglindă într-un colț până nu ceri voie de la centru. Ceva mic dar mare, 90% outdoor, unde cafeaua să fie un pretext, nu un motiv.
Misreport scrie, din nou, că PSD a cheltuit anul trecut 85 de milioane de lei din bani publici pentru presă și propagandă. Marele site de fact-checking nu a scris decât arareori cât a cheltuit PNL și niciodată despre USR. Apropo: cât o mai costa să controlezi grila B1TV zilnic de la 17.00 la 22.00? Că parcă mă uit la USR TV, sunt toți acolo. “Toxicitatea acestui fenomen pentru public, care este mințit zilnic pe banii lui” cum ar zice chiar Misreport. Adorabili! :)))
Salt Bank (…) lansată oficial (…) o nouă eră digitală (…) neobank 100% românesc (…) o perspectivă unică (…) dobândă de 3% pe an la contul curent principal. Wow. 3% dobândă într-o țară cu inflație 8-10%? Păi vând tot și depun toți banii la Salt! De astfel de bănci avem nevoie. Apropo: ai remarcat că nimeni nu scrie a cui este Salt Bank?
Iar Revolut mi-a trimis un mesaj care-mi spune că stă foarte prost cu banii. “Salut, Bogdan, ti-am trimis recent o notificare push (…) o oportunitate de cashback incorectă (…) 10 lei reprezintă valoarea maximă de cashback pe care o poți primi (…) Ne cerem scuze pentru această neînțelegere (…). Pișa-m-aș pe cei 10 lei. Sunt gata să plătesc 10 lei pe an ca să nu mai consumați energie inutil cu asemenea emailuri. Mai pun zece lei dacă Revolut angajează un specialist CRM cu mai multe lecturi decât semidoctul de azi. Scuzele nu se cer, ci se prezintă. Fie scrii îmi prezint scuzele pentru că, fie îmi cer iertare pentru că, fie nu-mi mai scrii deloc, bancă fomistă și disperată să nu cumva să solicit un cashback de 12 lei. Apropo: si dacă riscam să pierd tot profitul pe luna asta nu as fi trimis mizeria asta de email.
În semn de protest pentru toate promoțiile tâmpite scrise de idioții din corporații, cu gândul la o oală cu pilaf d-ăla bun și la 55 de secunde cu Monica Bellucci, azi ai reducere de patru ori zece procente la comenzile de o sută ori zece lei făcute aici (link).
O zi de joi fără cashback meschin de la Revolut îți urez.
Dă like doar dacă ți-a plăcut lectura. Din politețe deschide măcar un link: Blues Cafe Ploiești, FamilyClean, Hotel Central Ploiești, MecumPorto, Muzeul Brandurilor, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, Kolectionarul.ro. Abonează-te la secțiunea plătită (costă enorm, cam un leu pe zi) ca să citești zilnic lucruri pe care nu le-a mai citit nimeni pe net.
După paywall-ul de azi - povestea unui spital bucureștean al anilor 30. O lectură nerecomandată celor care au fost tratați aiurea în vreun spital. Totul arată prea bine pentru ceva ce a existat acum 90 de ani.
Intre instituţiile publice de asistentă din România, Casa Muncii CFR — sau cum se numeşte astăzi Direcţiunea pentru ocrotirea şi ajutorarea personalului CFR— este o organizatie cu totul aparte, deoarece prin menirea ei e chemată să asigure asistenţa unei anumite categorii de funcţionari ai Statulul, cea mai numeroasă: ceferiştii.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.