VfP 2 ianuarie.

ciorbă de burtă, cozonag și cheg

Început de an. La doișpe și-un minut am tras una cu degetul mic de la picior unei chestii ascuțite de-am zis că încep anul în lacrimi. Mai târziu am descoperit într-un castron icre cu miez de pâine în ele, așa cum se făceau pe timpuri, din sărăcie, și mi s-au părut extrem de delicioase. Am aflat apoi că pisicile chiar sunt Satana, adică te manipulează pă frecvență, când torc îți transmit nușce treabă emite și un sugar, adică te bagă fără să vrei în starea “ocrotește micuța vietate vulnerabilă”. Pe urmă chiar m-am întâlnit cu Satana (așa-i spun eu unei consătence din bloc pe care o văd extrem de rar și nu mă bucur deloc), singurul om pe care nu voiam să-l văd în prima zi a anului. Pe urmă am băut un espresso scurt de la OMV și am mers să fac curat în cutia de scule electrice, ocazie cu care am renunțat la trei dintre ele, iar pe (al doilea) drum spre casă abia m-am abținut să nu urlu de râs într-un nonstop, undeva cineva care a întrebat “aveți cozonag?” a primit răspunsul: “nu știu, stați să mă uit pe raftul unde avem chegurile”.

*** Upcycling Tips (1): când renunți la un aparat electric făcut de o firmă bună păstrează-i cablul de alimentare. Ieri am salvat cablul unui aspirator Bosch pensionat, pentru că are 8 metri și e făcut în Germania. Ghici cât costă un prelungitor de opt metri făcut în Turcia sau China, vândut în Dedeman deși nu a fost vreodată verificat tehnic de ANPC?

N-am stat mai mult de două ore pe afară și ajuns acasă am dormit ca o pisică, vreo juma de oră sau mai mult (când m-am trezit era noapte și frig de la geamul lăsat deschis). Logic, am mâncat o ciorbă de burtă (sau mai multe), cel mai frumos cadou pe care-l poate primi un bărbat după Sărbătorile de Iarnă.

Observ că unii din voi au înțeles greșit mesajul de ieri. N-am zis să renunți la oameni, să te însingurezi, să stai ca o cucuvea bosumflată pentru că-ți pute tot. De ce te-aș îndemna să fii Cristian Tudor Popescu?! Am spus doar că ar fi perfect să nu mai consumi timp și energie cu oameni care nu-ți vor binele, nu te plac pe bune, de la care nu înveți nimic și care te trag în jos/înapoi cu tâmpeniile lor, plus oamenii care te caută doar când au nevoie de ceva. Chiar și în evanghelia sfintei Ariana Grande scrie să nu mai faci o prioritate din oamenii pentru care ești doar o opțiune. Ce naiba, credeam că am fost clar…

După paywall o poveste tristă din România Mare: copii, frig, blide de mâncare. Că nu erau toate ca la Revelionul de ieri.

O zi de marți fără proști îți doresc.

Dacă-ți place acest newsletter nu uita să dai like (header, stânga sus). Devino abonat plătitor și vei avea acces la textele de după paywall (peste 300, până acum) și discount de 25% pe Kolectionarul.ro.

Vin kilometri lungi, din fundul mahalalelor. Sunt mici, unii de-o şchioapă, nici n'au încă patru anişori... Vin câte doi, ţinându-se de mână, serioşi nevoe mare, ca pentru a se împărtăşi cu o taină solemnă: vin să mănânce. A, ce lucru însemnat e aceasta, în viaţa unui copil, care suferă de foame uneori mai multe zile în şir! Vin copii din toate periferiile inzăpezite, la şcoalele unde primăria le imparte hrană gratuită.