Zbor deasupra unui cuib de muci. VfP 24 ianuarie.

***PRECIZARE: N-am nici o problemă cu Dragoș Pătraru. Absolut nici una. Doar nu-mi place Starea Nației pentru că pe unele subiecte suntem în dezacord total. Sunt convins că și el are aceeași “problemă” cu acest newsletter și mi se pare foarte în regulă situația, pentru că oamenii normali nu-și validează munca aiurea, ci cu un motiv întemeiat. Nu am probleme nici cu Mihai, cel care acum face pentru Recorder o emisiune identică cu Starea Nației, numită Ce ne enervează, dar probabil n-o să-i consum munca decât arareori, pentru că Mihai crede exact ce crede Dragoș despre unele lucruri, iar eu cred contrariul. Să fie sănătoși amândoi, că din competiție se naște calitatea, iar sectorul progresist al presei chiar are nevoie de un plus de valoare.

Că tot veni vorba de calitate, fii atent, titlu pe BBC:

E o premieră. BBC a ținut isonul tuturor căcaturilor corecte politic ale ultimilor ani, iar acum scrie asta. Auzi, că nu e frumos să întorci capul după fetițe de opt ani. Ce argumentație primitivă, specifică comunităților înapoiate din Est! Te pomenești că nu e sănătos nici laptele de migdale, nici venitul minim obligatoriu nu ajută la ceva, sau că povestea cu Angi Șerban nu este despre democrație, ci despre niște datorii ale unor reziști din presă pentru reziștii din ong-uri. Și zic asta în calitate de ignorant: chiar nu cunosc aportul imens al acestei doamne superbe la lupta anticorupție și la consolidarea democrației.

Apropo de democrație, G4media a publicat prima știre utilă pe anul ăsta: câți migranți vrea să ne trimită Austria în baza înțelegerilor pentru Schengen. Pentru anul trecut - 1.929 de migranți. România a acceptat 1.724 de persoane, dar nu e sigur că celelalte două sute nu vor fi și ele acceptate, poate nu aveau dosar cu șină iar dacă trec pe la librărie se rezolvă. Din ăștia toți, Austria a urcat deja în avion și a trimis încoace 148 de persoane. Nici statul, nici G4media nu spun ce/cum/unde/când fac ăștia sau din ce țări provin.

Iar acum te rog să reții această previziune tâmpită pe care o fac. Dacă mâine Austria eliberează 5.000 de migranți dubioși cu condiția “luați avionul spre Cluj și nu mai reveniți aici niciodată că vă băgăm la nasolia”, ce zici, o să vină ăia încoace? Eu cred că da. O să putem să-i oprim? Sigur că nu, suntem în Schengen, baby, libertatea de mișcare e esența. Mi-ar plăcea să n-am dreptate și să mă fuți în gură, peste un an, că am vrut să te manipulez și să te duc în zona rasismului modern.

Și gata. După paywall, un reportaj extrem de bine scris de Margareta Nicolau, una din primele femei jurnalist din România, în 1932. Tema: aviația și aviatorii de la Băneasa, adică zestrea pe care s-a clădit ulterior Romaero, compania trasă-n țeapa combinatorilor din Guvern chiar săptămâna trecută. În două părți, pentru că e un text lung.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

O zi de miercuri cu mult soare îți doresc.

CAMPIE mare, rasă ca'n palmă. Departe, la câteva sute de metri, un hangar, prin uşa căruia aeroplanele par nişte jucării uriaşe, poleite cu argint. In partea opusă, acolo unde se bănueşte şoseaua, o clădire albă cu etaj, în preajmă una mai mică şi in linie dreaptă un şirag de pomi răsfiraţi. Un cer de cenuşe măreşte pustietatea decorului golaş. Este peisagiul aerodromului Băneasa, prins intr'una din dimineţile acestui inceput de toamnă. Elevii şcoalei de pilotaj au venit pentru sboruri. S'au adunat intr'un singur pâlc. Mai încolo, la câţiva paşi profesorul urmăreşte tura de pistă a unei avionete. Motorul face din întâmplare un „bond" inainte de-a ateriza. Insfârşit roţile apartului au atins pămăntul. Atunci aflăndu-te in faţa lui, la o distanţă oricăt de mare şi văzăndu-I cum vine în mersu-i vertiginos, ai impresia că peste foarte puţin timp vei fi izbit de una din aripile-i uriaşe. E ciudată graba şi stropul de mulţumire în priviri, cu care elevul aleargă să-şi ia in primire locul pe aparat. Bănueşti că acolo sus trebue să treacă prin stări de rară beatitudine, unite cu acea putere de dominaţie, pe care numai domnia văzduhului poate oferi. Şi tentaţia prinde să-şi desfacă larg tentaculele... Tânărul profesor locotenent aviator Coşoveanu incepe a-mi da informaţiuni despre şcoala de pilotaj. Dar d-sa ştie bine că toate explicaţiile vor îmbrăca o haină searbădă, dacă n'ai savurat niciodată unui sbor. Şi invitaţia vine deodată brusc, plină de incredere, de siguranţă:

- Psichologia pilotului n'o poţi pătrunde decât sus... N'aţi dori faceti cu avioneta o mică cursă?