Uat ă dei! VfP 26 octombrie.

O să mi se întâmple ceva bun, am găsit niște poze mișto, ghici ce mai e pe gsp de când a plecat deontologul vieții și o poveste antonesciană despre românizarea averilor evreilor.

Sunt extrem de fericit, o să mi se întâmple ceva supermișto. Acum câteva zile eram la o discuție cu o doamnă exact când i-a venit un furnizor. Un tip pe care l-am ajutat, acum niște anișori, cu promovarea, și a fost extrem de mulțumit. Salut-salut, ce faci, discuții amicale. Și-a luat lădița și-a plecat, am plecat și eu. A doua zi a urmat întâlnirea nr. 2 cu doamna. Ce-are X cu tine? Mi-a zis să fiu atentă la tine, că ești dubios. I-am spus că eu te-am căutat, nu tu pe mine, dar tot nu pricep. Probleme nerezolvate? Am râs. Mi s-a părut de bine.

N-am de gând să fac nimic împotriva acelui dobitoc, deși aș putea. Din două motive.

1. De fiecare dată când nu fac ceva rău, deși pot-pot-pot-eu-chiar-pot, mi se întâmplă ceva bun. De fiecare fucking dată. Am devenit conștient de asta de când m-a dus #loveofmylife în Bali, locul unde am văzut la localnici cum e să-ți lași viața guvernată de karma de la un capăt la altul. Îți spun la modul cel mai serios: ăia știu ceva ce nouă ne scapă, pentru că la noi a ajuns o traducere proastă, adică “rabdă și întoarce și celălalt obraz”. E ceva mare în chestia asta cu abținutul de la făcut rău. Nu citesc despre ea, nu pun întrebări, doar mă bucur, e adevărată.

2. Cum ziceam, eu nu întorc obrazul. O să o vizitez pe tipă cât de des pot la ora la care vine dobitocul și o să-i spun muistului că mă bucur să-l văd așa des. Că-mi poartă noroc. O să-l întreb de nevastă-sa, să-i spună că o salut. Poate ieșim la un vin cu toții. Să creadă că am făcut/fac ce-și imaginează, futu-l în gură de mâncător de căcat, pentru ăștia cea mai bună răzbunare e succesul, să-i vezi sufocându-se ca niște lași cu propriile calomnii. Iar succesul va fi cel de la punctul 1. Habar n-am cum o să fie, dar o să-ți povestesc.

În altă ordine de idei:

A murit Maria Rădulescu, penultimul ipsosar al Bucureștiului. La atelierul din calea Griviței 35 a rămas colega ei mai tânără, care are doar vreo 60 de anișori. Și-așa… De parcă…. Hai că merge și cu polistiren. China, ieftin, are la Dedeman.

Îngrijorat pentru soarta jurnalismului românesc, atacat de Ringier care a concediat redactorul-șef de integru ce era, m-am uitat pe gsp.ro.

Din fericire, jurnalismul a învins, păcănelele și pizdele sunt tot acolo.

Numa’ eroi ai cuvintelor, numa integritate ;i profesionalism. Slava Tolontan, aduceți ipsos de la decedata, să-i fac o statuie, că e așa integru pe banii ălora pe care-i înjură. ONG-urile care protestau pot sta liniștite, Superbet a și ucis, dar a și a salvat jurnalismul.

Am găsit și niște poze cu faleza Cazinoului. Arată la fel și azi pentru că atunci, în anii 30, a fost făcută bine, nu ca plaja din Mamaia făcută anul trecut și deteriorată deja anul ăsta.

Poza asta e pentru dobitocul care mi-a scris deunăzi că am greșit într-un text, pentru că în anii 20 nu existau serviete iar lumea avea doar traiste și desagi. Da, Bobiță. Sigur că nu aveau. Totul a apărut o dată cu nașterea ta, decerebratul suprem, prin anii 80. Înainte era doar Haos, dar te-ai născut tu la Bacău și lumea a căpătat un sens. Te-n gură să te fut de dovadă vie că ignorantul e mereu sigur pe el.

După paywall ți-am pus un Raport de Românizare și Propagandă, așa cum apare el în Almanahul Muncii Românești din 1944. Boul de Antonescu se putea opri la naționalizarea averilor dubioase, nu doar cele evreiești și la excelentul exercițiu de propagandă externă dedicat recuperării teritoriilor românești furate de ruși. Din păcate, n-a fost să fie.