Rochii pentru pizdele mișto. VfP 31 august.

Îți mulțumesc că ai deschis linkul ăsta. Dacă-ți place abonează-te, abonează pe cineva cu gusturi similare sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi unice pe internet, digitalizate chiar de mine. Să aibă și amărâtul ăla de chat-gpt pe ce să se antreneze.

Știu, nu e treaba mea. Dar mă disperă. Am umblat mult zilele astea prin diverse locuri publice, unele aproape mondene. Și e ceva în neregulă cu rochiile. Ceva greșit. Indiferent de ce crezi tu, există doar trei feluri de rochii: care flatează silueta, care ascund defecte fizice majore și care spun cine e purtătoarea. Restul e doar ADECVARE. Or, eu am văzut altceva. Directoare mult prea decoltată. Secretară mult prea rock. Grasă mult prea mulată. Tipă cu corp senzațional ascuns de zorzoane și funde, fluturi cât o pâine pe piept, fermoare, găici, capse, flori, perdea, dantelă, ațe, noduri - ce pula mea caută astea pe o rochie?! Cât despre culori - am avut simptome clasice de dezlipire de retină (nu știu dacă ai văzut vreodată animal-print brodat cu auriu și cu roșu), e ceva rău de tot.

Și nu pricep, pentru că nu mai e greu deloc să arăți beton în rochie. Important e ce repere îți alegi. Dacă n-ai nici unul, eu ți-aș propune prezentatoarele tv. În proporție de 90% sunt îmbrăcate bine, rochiile-s în culori discrete, nu de semafor, iar combinațiile de accesorii aproape invizibile. Se îmbracă după îndrumările unor stiliști, sunt destule, așa că chiar ai de unde alege dacă nu știi ce să cumperi și ce să îmbraci. Și să n-o zici pe aia cu bugetul, pentru că eu încă mai cumpăr rochii: pentru fiecare Dior scump există ceva relativ similar, low sau medium budget, care arată foarte bine.

Mai las aici o fisă, în special pentru C, o prietenă aflată într-o perioadă nasoală și pe care am rugat-o să se îmbrace cum vrea mușchiul meu la un eveniment (a făcut-o și a primit o propunere cum n-a mai avut de când cântărea cu 12 kilograme mai puțin): tipii nu se combină cu tipele care arată ca niște strigăte de ajutor. Nimeni nu e interesat de o tipă atât de nesigură încât pune pe ea toate penele cu care a prostit-o magazinul online cu mesaje tip Sigură de Sine, Ești cine Ești, Strălucește Oricând și alte căcaturi de marketing. Bărbaților le place să poată anticipa, măcar cât de cât, cum arăți în cămășile lor, dimineața și speră să nu ai atacuri de panică atunci când nu-ți mai găsești rujul. Blinguiala, epatarea, stridențeala, exagerarea - doar sperie. Asta, desigur, dacă tipul nu e cumva vreo pizdă cu barbă, epilată și mulată ca un balon plin cu apă.

Despre știri n-am chef azi, că m-am enervat. Pe de o parte, a dispărut cuvântul “orfan” din metodologia de acordare a burselor sociale, acum elevii cu părinții decedați trebuie să explice dacă nu cumva sunt milionari în euro. Pe de cealaltă, Ministerul Digitalizării a alocat 524 de milioane de euro pentru ca 30 de instituţii publice să-și pună datele în cloud și să fie interoperabile în trei ani, adică un furt de cel puțin 300 de milioane de euro. Cele două știri sunt, împreună, cea mai bună dovadă că românii sunt orfani de Stat pe care ni l-au omorât niște lepre, ca în Miorița.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

Pentru că povestea concursului de miss din 1987 a plăcut multora, revin azi cu un alt concurs de miss, de data asta din 1932. Un concurs mult mai decent și o tipă mult mai cuminte, care și-a adjudecat victoria purtând rochia cu care mergea frecvent la facultate. Altceva.

O zi de joi cu oameni decenți îți urez.

Impresiile MISS ROMÂNIEI 1932, d-ra Liliana Delescu

A doua zi după alegere, d-na Liliana Delescu, Miss România 1932, ne-a vizitat la redactie. O castelană in miniatură, purtând discret ceva din mândria boierilor olteni de odinioară.