Oameni noi în cunoștințe vechi. VfP 5 februarie

mai pă filozofie, departe de loazir.

Andreea, Cosmin, Georgiana, Valentina - am vazut linkul lui Christophe Clavé, mulțumesc. Speram să fie o carte, pentru că genul ăla de idee merită îmbogățită. Mai așteptăm, poate-poate. Care află primul îi anunță și pe ceilalți, da? Pentru că, la cum merg lucrurile, în viitorul apropiat cărțile o să se vândă în farmacii, pe rețetă. Să nu cumva să facă rău vânzărilor, alegerilor și războaielor.

Te-n gură, Acustivum. Dacă aș lucra la CNA aș suspenda reclama ăstora. Auzi, cică “știm cu toții cât de neplăcută era igiena urechii”, nu ca acum, când a apărut șprayul pulii. De unde și până unde era neplăcută igiena urechii? Să ridice mâna cineva care nu reușește să-și curețe urechile. Care tocmai a luat un spray Acustivum și strigă isteric DOAMNE, DUMNEZEULE, CE FERICIRE NOUĂ SIMT!!! Mă rog. Dacă simți nevoia să faci această SCHIMBARE DRAMATICĂ în igiena urechii (NOT!), ești invitatul meu să dai 35 de lei de 20 de mililitri de ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, parafină lichidă, ulei de măsline, ulei de jojoba, polisorbat 80, PPG-8, tocoferol, palmitat de ascorbil, acid ascorbic și acid citric. Toate astea lipseau din urechile tale care arătau înfiorător. Bravo ție.

Prieteni acum doi ani, azi dușmani. Ăsta micu îl acuză că n-a făcut contraofensiva cum au vrut americanii, ăla zice că n-a primit ce-a zis ăsta micu că a adus. Ăsta nu vrea 500.000 de încorporări, că pierde alegerile, ăla zice că fără ele pierde războiul. Așa că din demisia lui Zalujnii nu are ce să iasă bun. Cum mai ziceam pe aici, eu aplaud naționalismul războinic, sacrificiul pentru țară și alte chestii retrograde când e vorba de popoare, nu de politicieni sau carieriști. De-aia mi se pare absolut fascinant că o țară ultranaționalistă cu 15 de milioane de bărbați, care acum doi ani avea babe care aruncau cu murături în tancuri, acum nu mai găsește juma de milion de soldați. Ce shift în societate, în nici doi ani.

Altă țară, alt shift. Să te uiți la știrile cu Fani&Nathan. Ea, Fani Willis, e procuroarea-șefă care l-a pus sub acuzare pe Trump. El este procurorul special desemnat de ea să se ocupe de dosarul Trump. După un an de colaborare pe o roabă de bani, că na, prinderea coruptului costă, cei doi au recunoscut că au o relație. Și acum unii americani se întreabă cât de valid e dosarul lui Trump, iar alții cât de valide sunt cheltuielile cu dosarul. El nu zice nimic, doar ea, care acuză acuzațiile că-s rasiste. Mă mir că n-a zis nimic de ocultă, ca primarul de la Botoșani.

Am avut un weekend de o lene cronică, în care m-am pierdut senin și în care am avut o revelație: cum sunt oamenii când îi scoți din context. De exemplu, am băut o cafea cu o tipă care are cafenele pentru că am realizat că timp de 9 ani noi doi am băut cafele doar la ea. Deși suntem prieteni vechi, n-am ieșit niciodată la o cafea până ieri. Cred că și ea a avut aceeași revelație, pentru că mi-a zis, cu o zi înainte: să văd cu ce mă îmbrac.

Și totul a fost diferit. Toate astea cu ia loc, pornit încălzitorul, mai vrei ceva?, au fost la mine, nu la ea. Conversația n-a mai fost din filmul ieri / ziceai tu că, ci din zona mai profundă, family, așteptări 2024 and shit. Trebuie neapărat să mai fac asta - să beau o cafea cu mecanicul meu, cu frizerița mea, cu tipa care-mi tipărește sau cu tipul care-mi rezolvă problemele tehnice. Să văd ce au spus când nu fac small talk. Fă-o și tu, pare să fie foarte cool.

O zi de luni cu oameni noi descoperiți în cunoștințe vechi îți urez.

După paywall am pus azi o text despre hoții Bucureștiului din anii 30, inclusiv faimosul Pascu Șoricel care-ți lua poșeta scumpă de pe umăr și ți-o înlocuia cu alta fără să-ți dai seama. Te poți lămuri și cum s-ar fi purtat cu tine poliția și parchetul dacă n-ar exista niște drepturi civile la care unii au fost atât de gata să renunțe în zilele pandemiei, ca niște proști.

Îți reamintesc că dacă devii abonat plătitor îți poți recupera banii cu un discount permanent de 25% pe kolectionarul.ro (50 lei la comanda minimă, cam cât abonamentul plătit aici, dar poți face câte comenzi vrei) unde poți găsi multe din resursele pe care le folosesc în acest newsletter: cărți, ziare, reviste, acte, fotografii - toate vechi cât cuprinde. În virtutea celor spuse de Christophe Clavé, îți recomand și să alegi din lecturile de după paywall pe cele adecvate minorilor și să le dai și copiiilor tăi.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

Pe un zid exterior al localului Curţii cu Juri din Bucureşti, se puteau citi cândva aceste cuvinte : „Pascu Şoricel este cel mai mare pungaş". Dedesubt un singur cuvânt, scris de altă mână, cu altă caligrafie: "Dovedeşte!". De bună seamă, un prieten sau poate Şoricel însuşi îşi lua apărarea. După acest cuvânt era încă o frază scrisă cu creion albastru — o replică dată de o a treia persoană. Această ultimă frază, suna asa: „Dacă s'ar putea dovedi atunci n'ar fi cel mai mare". Clar, logic şi răspicat. Mi-a plăcut polemica celor trei anonimi, de pe zidul Curţii cu juri. Cred că nici nu se poate imagina în materie de polemică ceva mai comprimat şi mai cuprinzător. Doi literaţi discutând o cauză dinainte pierdută şi pentru unul şi pentru altul, cu greu ar fi putut face ceva mai bine. Am reţinut numele lui Pascu Şoricel, şi mai târziu am aflat cine e şi l-am şi cunoscut. L-am văzut in cabinetul d-lui judecător de instrucţie Niculescu-Bolintin. Se furase unei doamne, în faţa unei vitrine de pe Calea Victoriei, o poşetă cu 8.000 lei şi un ceasornic de aur. Pungaşul operase cu atâta abilitate, cu atâta măestrie, încât poliţia era convinsă că numai Pascu Şoricel fusese în stare s'o facă.