Viața cu Gust Bun. 8 aprilie.

Luni seară, pe drumuri până târziu spre casă, unde mă aștepta un frigider gol, am intrat într-un magazinaș de cartier. N-am găsit decât o pâine și două caserole meschine, una cu slănină albă și una cu slănină afumată. CarneComCevaSRL scrie pe etichetă. Am ajuns acasă, am găsit muștarul și am mâncat din caserola cu slănină simplă. Senzație. Am vrut să-ți scriu numele producătorului, să-ți cumperi și tu.

Marți am avut o zi la fel de lungă. Iar slănină, cu ceapă de data asta. Miercuri m-am scufundat iar în ciorbă de lobodă, dar joi am terminat caserola de slănină simplă și am început-o pe cea cu slănină afumată. Din care am luat o bucățică, am scuipat-o și apoi am aruncat toată caserola. O mizerie. Gust de țeavă de pvc.

Eticheta nu pomenea pe nicăieri afumare naturală, deci era o slănină dată cu o zeamă chimică cu gust de fum, cum fac și granzii de la Cristim, etc. Cel mai probabil, firma asta mică n-a avut bani de chimicale scumpe care au gust bun și a folosit un maclavais ieftin. M-a făcut să mă gândesc la țăranii care luând modelul marilor ferme care dau cu substanțe chimice pe legume, dau și ei prin solarii cu ceva, dar la ochi, nu cu dozaj precis, și nu cu substanțe scumpe și sigure, ci cu porcării cancerigene cumpărate din Rusia sau Ucraina.

Și aici ajungem la o poveste atât de lungă încât nici n-am chef de ea. Suntem ca într-un clește: pe de o parte, corporațiile care vând otrăvuri lente drept marfă bună, iar din cealaltă parte, ignoranții, care fac din marfa decentă otrăvuri acute. Cel mai probabil o să devenim două feluri de sectanți: fie o să producem mâncare bună, fie o să o cumpărăm de la prieteni care se ocupă cu așa ceva. Mâncarea nu va mai fi o chestiune de gust și de preț, ci o chestiune aproape tribală, unde apartenența la un grup social îți va garanta un frigider cu de-alea bune și, implicit, sănătatea.

De un lucru sunt sigur: anul ăsta am să cumpăr și o ladă frigorifică de-aia mare. Și pe măsură ce apar legume și fructe, să fac stocuri din ce-mi/ce-i place. Pentru consum propriu, nu pentru vânzare. Nu-s capabil să mă gândesc la alții când e vorba despre lobodă, de exemplu. Cum să vinzi așa ceva?!

Un weekend cu gust bun îți urez.

Ca de obicei în weekend, îți las după paywall 12 rețete vechi-vechi de mâncare de zile mari. Cum mie nu-mi place carnea de miel, îți propun să încerci gâsca de Sărbătorile astea. O să ai o surpriză plăcută. Sigur că am lăsat neatins limbajul vremii, ți-am mai spus că îmi place la nebunie. Sumar: Felii de carne de gâscă cu sos (1880), Foie gras au naturel, Pate de foie gras en crout, Pate de foie gras, Ballotines de foie gras, Gâscă gătită franţuzeşte, Ficat de gâscă cu sos de ceapă, Gâscă cu saramură, Gâscă în frigare (asta e din 1891), Gâscă Suvorov, Biftec cu ficat de gâscă, Gâscă cu caise.

12 rețete vechi - gâscă

Felii de carne de gâscă cu sos (1880) - Se iea felii de carne rotunde si se ciocănește bine. Apoi se iea carne friptă şi puţină pâine muiată in lapte şi se taiă mărunţel. Se adaogă câteva ciuperci, cojă de lămâie, puţin piper, doue linguri de smântână şi se amestecă bine împreună. Pe urmă se întinde tocătura peste, se pune în tingire cu puţină slănină sau grăsime, se lasă pe jeratic să se rumenescă. Dup'acea se pune într'uă altă tingire puţină grăsime, 2 linguri de pesmet pisat, puţină