Ai 35.000 de euro și nu știi ce să faci cu ei? Te învăț eu:
Depune-i la bancă. Peste un an o să ridici 34.900 euro, care vor valora 33.000 de euro din cauza inflației.
Fugi în Germania și cumpără un BMW ultimul răcnet din 2021. Cu puțin noroc, într-un an o să-l vinzi cu 32.000 de euro.
Fugi în Drumul Taberei și cumpără o garsonieră de 30 de metri pătrați. Cu puțin noroc o închiriezi imediat pe 200 de euro și-ți dublezi investiția în doar 14 ani, timp în care o renovezi și îi schimbi instalațiile doar de 3-4 ori sau nu schimbi nimic și o vinzi în 2040 cu 25.000 de sibidisiuri.
Sau cumpără La Gurmandu. E de vânzare.
Radu este exemplu perfect de așa nu. Pe la 20 de ani, când viața i-a dat niște șuturi în dinți, fraierul n-a știut să fie depresiv și să se rateze prin droguri sau păcănele și s-a pus pe muncă. Acum are 40+ de ani, o familie mișto și un business frumușel. Mi se pare îngrozitor, pentru că după noua scară de valori trebuia să fie alergic la orice, să locuiască cu părinții și să știe tot despre crypto.
Cum ziceam, om de afaceri. Business to business. Anul ăsta, când a început să se audă de criza energiei, criza de securitate, criza economică și criza alimentară, Radu și-a adus aminte de vremurile când tot ce-și dorea și își permitea era un sandwich și a zis: “vin vremuri nasoale, hai să deschid și o afacere din zona nevoilor de bază”. Și a deschis La Gurmandu. O mică mare măcelărie-carmangerie amplasată în Băneasa Ploieștiului, unde stau toți bogații orașului: comuna Păulești. A deschis-o prin august sau septembrie și i-a populat vitrinele cu chestii pe care i le-ar da fără frică și fetiței. Adică fără E-uri, emulgatori, stabilizatori, etîcîuri. Carne, salamuri, cârnați, slănine, etc. Am cumpărat și eu, cam din toate, și n-am avut a mă plânge de nici una. De Sărbătorile astea am cumpărat chiar un porc întreg, hăcuit elegant, la caserole, mai puțin slănina pe care mi-a pregătit-o și afumat-o tot el, plus, chiar înainte de Crăciun, niște cârnați de excepție. N-am plătit niciodată egal sau mai mult decât am plătit în altă parte, și nu vorbesc despre supermarketuri, unde oricum și carnea și produsele din carne sunt de căcat. Gurmandul e în aceeași gamă de prețuri cu Pion, cu Nepoții, cu Româneasca (ploieștenii nevegetarieni știu la ce mă refer).
Toată povestea l-a costat pe Radu niște zeci de mii de euro, dar nu doar atât. Și-a pierdut timpul. În afacerile cu alte firme ai multe interfațe, delegări, termene, angajați cu care îți poți cumpăra timp. În afacerile cu oamenii, însă, mai ales la începuturi, trebuie să mori acolo, lângă tejghea. Să vezi ce se caută, ce zic oamenii de prețuri, de gust, de aspect, să cauți mereu noi furnizori, să verifici ce cumperi, să deschizi ușa doamnei în vârstă, să sporovăiești cu domnul glumeț, etc. Să te dedici sau să ai pe cineva dedicat full-time. Iar Radu nu a avut. Fiecare moment petrecut la Gurmăndărie a fost luat celorlalte afaceri sau familiei. Lucru care i-a dăunat în mai multe feluri. Și-a dat seama că măcelăria asta trebuia deschisă mai demult, când nu avea confortul financiar și când nu avea altă afacere, iar azi ar fi avut 6-7 măcelării și timp.
Așa că vinde afacerea. La cheie. Prețul este de 25.000 de euro și te asigur că merită. Numai utilajele au costat mai mult. Avizele - și de măcelărie, și de carmangerie - nu se obțin ușor și nici repede. Vadul e bun: fără pic de promovare, afacerea are peste o mie de bonuri fiscale lunar, și nu-s bonuri de treijdelei, că ți-am zis unde e, în satul bogaților. Spațiul are o chirie modică, pe termen lung, echipa de #cuțitari rămâne, la fel furnizorii. DSV tocmai a verificat locația, în decembrie, iar controlul a ieșit țiplă.
Știu, am zis la început 35.000 de euro și acum zic că afacerea costă 25.000. Restul rămân la tine. Sunt cash-flow-ul necesar pornirii. În prima lună ai de plată curent, salarii, marfă, fisc. Poate n-or fi zece mii, poate ‘or fi douăzeci, dar asta depinde doar de tine. Încasările la fel. Radu s-a bazat doar pe traficul pietonal din zonă. Nu are experiență în promovarea de retail, nici în online (site nu există, pagina de facebook a măcelăriei are mai puțini fani decât cea mai proastă postare de-a mea) și nici nu a vrut să vadă contractele cu GlovoBringoFutPanda. Dar dacă doar traficul ăla minimal + lipsa marketingului + un manager aflat mai degrabă în criză de timp decât focusat pe vânzări au adus profituri nete de 1-2 mii de euro lunar, fă singur un calcul cam cât ai putea scoate tu, băiat deștept vaccinat cu internet de mic, laolaltă cu ai tăi, cu maică-ta, cu soția, cu văru’ din Lipănești - cineva care să stea acolo #gata_oricând, cum ar zice cercetașul. Până când s-o inventa vaccinul cu mâncare așa ceva nu are cum să dea faliment.
Sigur, poți să nu cumperi La Gurmandu. Păstrează doar ideea și pornește singurel o afacere cu carne și produse din carne. O să-ți ia minim 4 luni și o să te coste 40.000-50.000 de euro. Că s-a scumpit totul, de la fasung la nenorocitul ăla de feliator. Iar cu actele astea caracteristice domeniului, cu trasabilitatea furnizorilor și cu fiscalizarea specifică nu pot decât să-ți urez baftă, Bobiță, tu să fii sănătos, că o să faci riduri și pe cur, de la stres.
macelariagurmandu@yahoo.com (fără “l” la final, așa e brandul) este adresa de email a lui Radu. Scrie măcar “sunt interesat”, un nume (mai ales dacă ai adresă de email gen digital_dragnea2012) și un număr de telefon. Te sună el să vorbiți/întâlniți/țacapaca. Dacă bateți palma și după aia strici rețeta cârnaților ne supărăm rău de tot.
**** După Revelion îți povestesc de ce n-o iau eu, deși e atât de mișto: pentru că am făcut deja exact greșeala făcută de Radu. Mai demult.
o zi de vineri cu investiții înțelepte îți urez
my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul
my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI
Un an nou mai bun îți doresc , sa fii sănătos și norocos . La mulți ani .
Tine-o tot așa , îți apreciez munca , mulțumesc .