Viața fără Kaufland. 28 aprilie.

marketing mincinos, jurnalism de căcat, avioane senzaționale, tunuri imobiliare

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi din surse încă nedigitalizate. Plătești, dar și primești. De pe 26 aprilie, abonații plătitori au pe www.kolectionarul.ro un discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11 pe 11 ale lunii, 30 pe 30 ale lunii (trebuie să folosești, în comandă, aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Ai văzut ultima campanie Kaufland? E o minciună. CNA ar trebui să interzică spoturile radio și tv cu mesajul ăsta.

1. Certificarea nu a venit de la vreo instituție, cum se sugerează, ci de la un ONG creat, acum mai mulți ani, chiar de Kaufland.

2. Certificarea nu a venit în urma evaluării întregii activități Kaufland în România, ci după ce au fost evaluate doar 12 magazine din totalul de 167.

3. Kaufland nu a ajuns la zero deșeuri duse la rampa de gunoi, ci la 10%. Iar dacă un singur magazin produce doar două tone de deșeuri pe zi (o shaormerie face 300 de kilograme), rețeaua tot livrează 300 de tone de gunoi pe zi. 9.000 de tone lunar. Peste 100.000 de tone anual. Un munte de gunoi, în pula mea, cum morții mă-sii să zici Zero Waste?

4. Mesajul se referă doar la gunoiul creat de magazine. Din rețeaua Kaufland tot pleacă zilnic un milion de pungi/caserole din plastic/polistiren, acasă la clienți. Dacă iubea mediul pe bune, Kaufland renunța de tot la poluanți și livra doar la hârtie și carton.

5. Adaug și faptul că marca proprie e o componentă importantă a vânzărilor Kaufland. Astea sunt mărfuri produse de la zero așa cum dorește Kaufland. Și ghici ce: nici alea nu-s produse eco-friendly.

Mă opresc din numărat, deși pot să continui. Mai las aici doar o flegmă pentru presa care a difuzat minciuna Kaufland în heavy-rotation, cu seninătatea oricărui imbecil corupt din pesede, penele, etece.

Cred că am mai scris o dată, pe undeva, că presa a pierdut inițiativa nu doar cu politicienii, ci și cu marile companii. De-aia posturile de știri, inclusiv Digi și Antena3, abia adună o sută-două de mii de oameni în fiecare zi la tv. Dacă jurnaliștii ar face jurnalism, audiența lor ar putea ajunge la milioane de oameni, iar în momentul ăla chiar ar face bani dintr-un spot de publicitate plătit cu 20.000 de euro, nu ca acum, când primesc pentru o difuzare doar câteva sute.

Pe de altă parte, de ce mi-aș bate capul? Scriu după 24 de ore obositor de mișto, am revăzut un oraș drăguț foc, magirl e bine, cineva mi-a dat o sticlă de vin cum încă n-am băut, mi-am cumpărat o carte poștală megaultrarară, din preistoria brandurilor americane în România, în weekend am de meșterit ceva captivant și abia aștept să mă lovesc un pic ca să uit de toți imbecilii din presă, politică și comerț. Ceea ce îți doresc și ție. Fă ceva captivant, mănâncă ceva bun, bea ceva fin și fute ceva mișto.

Un weekend cum vrei tu îți urez.

Și atât pentru azi. Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie din Ploiești+100km: cu sculele unei clinici de fițe și sensei în stomatologie, la prețuri normale, achitabile cu cardul, nu cu rinichiul.

După paywall, povestea neștiută a micului avionului fabricat în România, exportat în zeci de țări și care putea ateriza și în munți. Unul din zecile de tipuri de avioane pe care le construia România. Nu ca azi, când vezi în portul Constanța doar lemn, miere și oi, ca pe vremea lui Burebista.

Povestea Islanderului românesc

Începind de la sfirşitul anului 1969, de pe Aeroportul Băneasa îşi iau zborul o seamă de