Viața fără Pipi. 5 mai.
puteri supranaturale, frig, ploaie, subteranele Bucureștiului
Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi din surse încă nedigitalizate. Plătești, dar și primești. De pe 26 aprilie, abonații plătitori au pe www.kolectionarul.ro un discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11 pe 11 ale lunii, 30 pe 30 ale lunii (trebuie să folosești, în comandă, aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).
Este incredibil ce resurse are corpul uman. In cre di bil! Mi s-a întâmplat ceva ieri de domeniul paranormalului. Fii atent(ă).
Am ieșit din casă pe la 9 dimineața, pentru o întâlnire în apropiere. M-am dus pe jos, deși ploua, era frig iar eu aveam doar un hanorac. Cum eram la doar 30 de minute de cana mea mare de cafea și la 40 de la ultima tură la wc, am început să simt nevoia să fac un pișu. Nu grav, doar cât să nu uit.
Am plecat de la întâlnirea asta cu încă o cafea la bord, la 10 fără un sfert, spre altă întâlnire. Mersul pe jos prin frig mi-a amintit că ar trebui să fac pișu. Fac când ajung, am zis, dar când am ajuns tipa era deja acolo, așa că nu m-am dus la baie. Cafea din nou. Mă duc la final, am zis, dar la final m-a rugat să o duc cu mașina mea la mașina ei, că ploua foarte tare. Era deja 11.
O sun pe magirl, să o întreb dacă are nevoie de ceva. Apă, lapte, cafea. Bun, le iau și fac pișu când ajung. Trafic aiurea, locuri de parcare canci lângă Mega, iar mers pe jos prin ploaie, plus vreo 20 de minute la coadă și înapoi spre mașină. Nu mai voiam să fac pișu, aproape că mă pișam pe mine.
Pe la 12 fără un sfert, parchez la magirl, vorbind la telefon cu un client bun. Concentrat la conversație, îi dau sacoșele pustoaicei, o salut mut, mă întorc la mașină și demarez. Când conversație se încheie, căutam un bidon de prigat prin mașină, cu gura largă, să mă piș în el. Serios, situația era foarte gravă.
La 12.20 parchez în fața blocului, să urc să mă piș (pe mine!!!). Și dau peste X, unde X este o tipă pe care aș vrea s-o fut de cel puțin 15 ani, are un fizic absolut remarcabil și un râs chițăit absolut adorabil. Nu avem mult anturaj comun așa că ne vedem rar, iar mai de fiecare dată când ne-am văzut ba era ea cuplată, ba eu. Iar acum părea că vrea și ea să ne-o tragem, pentru că m-a îmbrățișat cu sâni (adică nu s-a aplecat deloc, ba dimpotrivă, s-a cam adăpostit) și m-a întrebat dacă am chef de-o cafea. Logic, am mers la cafea. Două ore. O cafea și un latte. În frig, afară, să putem fuma. Nu vreau să dau detalii despre conversație, dar cred că cei 15 ani de #cebinearfi se vor încheia chiar luna asta.
La 14.47 eram la ușa blocului, extrem de bine dispus. Zâmbitor, m-am dus la lift și am urcat. Abia când am răsuchit cheia în ușă am auzit strigătul disperat al pulii: “idiotuleeeee, pișă-mă CHIAR ACUM, că altfel mă piș pe tine”. Aproape că i-a ieșit, dar am stăpânit situația, i-am cerut și scuze, mă rog, cum se face când ești neglijent.
E, spune și tu, ce putere incredibilă are corpul omenesc. Să reziști 6 ore (din care cel puțin 3 ore în frig și ploaie), având la bord cam 500 de mililitri de cafea și lapte (ambele cunoscute pentru efectul diuretic) mi se pare un fapt extraordinar (doar vara pe căldură, sau în casă când scriu, sunt capabil de așa ceva). Nu-s genul care se entuziasmează ușor, dar să știi că abia aștept să mă bucur de corpul ăla. Ocazie cu care-mi împac și pula, că na, o duc într-un loc frumos.
O zi de vineri cu un corp extraordinar îți doresc.
Și atât pentru azi. Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie din Ploiești+100km: cu sculele unei clinici de fițe și sensei în stomatologie, la prețuri normale, achitabile cu cardul, nu cu rinichiul.
După paywall, ultimul episod din Subteranele Bucureștiului, un reportaj din zilele Revoluției din 1989, uitat deliberat, pentru că sunt sigur că unii oameni se bucură și azi de infrastructura subterană secretă a lui Ceaușescu.
“Un alt tronson, străbătut din buncăr pe altă direcţie, avea o gură de ieşire camuflata în parculeţul din faţa fostului C.C. O ieşire făcuta de nevoie, insă, pentru că acest tunel era şi singurul care dusese cîndva in subsolul palatulul, de peste drum. În timp, insă, tunelul s-a surpat la mijloc. Oricum, pentru multa lume care a crezut că între fostul C.C. şi palat exista, de fapt, reţeaua de tunele, e bine să precizăm că, practic, nu exista decît unul singur şi acela surpat, restul subteranului fiind concentrat sub clădirea C.C. şi apoi pe direcţia Bulevardulul Magheru și nu pe cea a palatului.
În schimb, am mai strabătut un canal care ducea spre fosta stradă Regala, in subsolul unei foste clădiri a Securității, ca şi un alt pasaj subteran care conducea spre
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.