Viața fără Proști 10 iunie 2022
Să zicem că ești Lockheed Martin, sau Apple, sau morții mă-tii de corporația gigantică, lacomă și rea. Vii prima oară în România și cauți o clădire de birouri până la cer, care să arate cât ești de gigantic. O închiriezi, dar trebuie să cauți un furnizor de mochetă, unul de fibră optică, unul de mobilă, unul de aer condiționat, chestii de care n-ai timp, că tu ai venit cu un bou cumpărat ieftin pe care să-l vinzi scump statului român, ca tartar, în porții mici. Nici n-apuci să te gândești “am nevoie de un integrator care să se ocupe de tot” că vei fi înconjurat de integratori cum e înconjurat măcelarul care a tăiat un bou de câini flămânzi și plini de tupeu. Cum alegi cărui integrator îi oferi ciosvârta instalării tale în România? Cum știi care livrează promisiunile, care poate face ceva pentru prima oară bine, care nu dă țeapă? E destul de simplu: nu-l alegi pe cel mai ieftin, sau pe cel mai mare. Îl alegi pe cel mai rău. Unul care mănâncă mârâind la ceilalți, să nu cumva să se apropie, iar astfel se păzește pe el, te păzește și pe tine, păzește și boul proaspăt tăiat.
Azi am cunoscut un rău d-ăsta. CEO-ul unui integrator de amenajări interioare. Cel mai calm interlocutor întâlnit anul ăsta. A zâmbit tot timpul, cu toată fața, ca un copil, deși numai de ziariștii din fața lui n-avea chef. Știi ce înseamnă asta? Că-l durea în pulă de ziariști. Iar din speech mi-am dat seama că-l doare-n pulă și de concurență acerbă, și de clienții dificili. Avea moaca unuia care gândește: “mă doare-n pulă de toate obstacolele pentru că m-am gândit deja la ele și am soluții și motivația să le depășesc”. Iar la un moment dat a și explicat de ce-l doare’n pulă. Oamenii lui nu mai măsoară birourile cu ruleta, se duc cu o jmecherie laser care scanează camera. Oamenii lui nu-și mai imaginează cum o să arate birourile, bagă datele din jmecheria laser într-un soft și ăla generează mobilier, instalații, tot. Oamenii lui nu caută permanent un furnizor bun de cutare gizmo, pentru că importă direct toate gizmo-urile noi care-au apărut în lume. Oamenii lui nu lucrează cu designeri tari, pentru că printre ei sunt deja designeri tari. Oamenii lui nu caută firme de mobilă, iluminat, etc, pentru că au propria lor fabrică cu de toate, inclusiv un cnc laser pentru metale groase. Oamenii lui nu se tem de facturile la curent, pentru că utilajele sunt noi și consumă puțin, iar încălzirea se face ieftin, că fabrica are mereu deșeuri din lemn pe care le dă unui furnizor de peleți, care - ghici ce? - le dă înapoi peleți foarte ieftin. Și uite așa, cu toate sinergiile astea pe care mintea lui de câine rău le-a pus cap la cap, firma face 10-14 milioane de euro pe an.
Știu și eu un integrator. Un băiat d-ăla care nu are decât un laptop, papagal bun și cam toate numerele de telefon importante. Pe lângă câinele rău care a stat azi în fața mea, ăla, despre care credeam că e bun, nu mai pare decât un caniche bolnav de lepră.
Nu-s deloc pasionat de munca și colaborarea cu corporațiile sau firmele cu cultură corporatistă. Dar dacă aș avea 20 de ani și aș vrea să reușesc în domeniul corporatist aș căuta să lucrez pentru un câine rău ca ăsta de azi. I-aș imita mișcările, aș citi ce citește el, aș bea cu cine bea el și aș lătra cum latră el. Pentru că dincolo de toată răutatea lui, tenacitatea, creativitatea și focusul pe obiectiv erau la nivelul inspirațional.
Am petrecut azi câteva ore bune la firma acestui Esență de Capitalist Nenorocit, din birouri până în fabrică și în fundul curții. N-am remarcat vreun dobitoc. Nici opulență. Nici dezordine. Nimic aiurea. Totul era cum trebuia să fie. Când am plecat de acolo, zâmbea unor clienți importanți. La fel de relaxat, pentru că iar îl durea în pulă. Pun pariu că-și spunea în gând: “Dacă nu voi, atunci alții. Dacă nu acum, atunci mâine”. Și mi-am dat seama că deși personajul nu e genul meu de idol sau de mentor, mi-a predat azi un curs bun de săcses acivmănt end șit.
Apropo: câinii învață în două feluri:
A. prin experiență și eșec/succes.
B. prin imitarea altor câini.
Cine e câinele asta rău? Sa învățăm și noi de la el.
Foarte bine!