Viața fără Proști. 10 noiembrie

“Păcat că USR nu înțelege că nu poate să o țină la infinit cu „ai noștri au mereu dreptate”, „ai noștri n-au făcut nimic rău niciodată„ sau „ai noștri sunt cei mai corecți și deștepți și bine intenționați politicieni din cosmos”. Dacă nu schimbă asta partidul o să dispară. Românii nu-i plac pe oamenii perfecți și nu votează zei”, am scris azi-dimineață pe PSnews.ro. (link)

Pe urmă am scos bicla. Sau nu ți-am zis că mi-am luat bicicletă? Sunt foarte mândru de ea, este bicicleta pe care n-am avut-o când eram copil. Asta:

Log story short: am găsit și cumpărat un Pegas cu șa lungă din 1984 (anul e scris pe cauciucul spate, făcut la Victoria Zărnești). I-am dat-o lui Fox pentru revizie, i-am schimbat camera față și am pus-o la treabă. În copilărie o asemenea bicicletă putea duce 3 sau 4 copii la ștrand, la groapa de bombă sau la gară așa că am invitat-o pe fiica mea la o plimbare: eu 80 de kilograme, ea vreo 50, fix cât 3-4 copii de demult (că ăștia de azi sunt ceva mai grași).

N-a pocnit camera, nu s-a strâmbat cadrul, nu s-a rupt butucul, nu a scârțâit. A mers Pegăsuțul meu ca un erou, adică până când mi-au leșinat picioarele. Și să știi că n-am înșirat defecte la nimereală, ci defectele pe care Pegasul nou, fabricat în China, le manifestă atât de frecvent încât a ajuns de pomină. Să nu cumva să-ți cumperi, da?

De la niște băieți care au printre cele mai bune ateliere de reparații de biciclete din România știu de povestea cu Pegasul nou pe care ei refuze să-l repare. Ce să repari la el? Cadrul e moale, sudurile sunt proaste, cauciucul din tamburul frânelor se topește ca untul. E mai modernă, mai comodă, dar la calitate nu se compară nici cu cele mai proaste biciclete românești - Tohani.

După ce-am scos limba de-un cot amândoi (scopul plimbării a fost - ce fel de bicicletă să-și ia magirl - cu roți mari sau cu roți mici), am dus copilul și bicicleta la cășile lor și m-am cărat și eu. Abia aștept să-i înalț șaua Pegasului și să-l folosesc cel puțin o zi pe săptămână. Îmi place la nebunie cum merge, îmi place cum arată și-mi place în avans moaca pe care o să o facă niște bikeri când o să parchez bunicul ăsta galben lângă bicicletele lor de 2-3 mii de euro.

Pegas-ul meu nu e nici pe departe la fel de bun ca o bicicletă făcută în RDG, în Polonia comunistă sau în Ucraina Sovietică, în acei ani, dar asta mă face să o plac și mai mult. Mediocră cum e ea, tot e un simbol al calității necontrolate. Nu ca acum, când fiecare dispozitiv este proiectat să se strice după un anumit timp, ca să cumperi altul.

Unii zic că situația actuală, criza asta sistemică, vine din speculațiile financiare și din banii fără acoperire pe care-i tot tipărim. Eu cred că vine de dincolo de asta. Undeva, cândva, un tip a decis să nu mai sudeze bine, ca lucrul ăla să țină o viață, ci să sudeze prost, ca să aibă ce resuda în fiecare zi, toată viața. Iar ăla s-a însurat cu o tâmpită de bugetară, care știe că dacă bagă în priză computerul ăla ea sau colega ei își pierd joburile și au făcut amândoi un copil care a inventat o aplicație care sudează online și plimbă hârtii în metavers.

Nu cred că o să ne facem bine până când nu vom face produse bune, care țin o viață, până când o să le cumpărăm și dacă nu au un ambalaj cu 10 metri pătrați de polistiren și plastic și până nu ne vom abține să le schimbăm în fiecare an pentru că li s-a julit vopseaua într-un colț. Abia atunci banii vor avea acoperire în marfă reală și abia atunci vom avea bani pentru orice în afară de dorința futilă de a-i cheltui azi.

Am și un exemplu: anul trecut mă gândeam că n-ar fi rău să băgăm modernizarea centralei de la Cernavodă în PNRR și s-o pornim la maxim pe gratis. Ghinea a zis însă că nu e prioritară, că nu se știe costul modernizării, că nu s-a făcut studiu de fezabilitate. Și să vezi șmecherie: 10 luni mai târziu, Ciucă semnează un împrumut de 3 miliarde de dolari (a se citi 4), pentru centrală. Cică e prioritară, cică atâta costă, cică studiul de fezabilitate există demult. Logic, nu? Prin PNRR nu dădea nimeni șpagă. Așa, însă….

Așa că așteptăm. Într-un mod interesant, dacă e să te uiți la ce-a zis șeful CEC și al bancherilor la un forum de profil. „A venit pandemia, urmată de alte surprize. Vedem acest conflict militar care oricând poate să escaladeze într-o direcție sau alta. Lucrurile sunt departe de a-și găsi o soluționare. Evoluțiile s-au tradus într-o inflație crescând accelerat, prețuri crescând accelerat, criză energetică sau la aceste crize suprapuse și la alte lucruri care pot să apară” (Bogdan Neacșu).

Ce alte lucruri? Dilemă. Presa nu s-a gândit să întrebe.

Mai las aici o dilemă. Una mică, de mijlocul săptămânii: daca-l tai exact în două, dar exact-exact-exact, cu un laser ghidat cu alt laser, pe icsmenul ăla cu săbii în degete care se vindecă și când îi tai mâna, și când bagi lopata în el, și de gloanțe-n cap, care din jumatate se regenerează? Stanga? Dreapta? Amândouă?

O zi de JOI fără proști îți urez.

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI