Viața fără Proști 11 august
… end praudlii prezenting mai niu instagram profail:
Precum se vede, urmăresc zero profiluri. Datorită acestui lucru, când deschid Instagram, homepage-ul arată așa:
Mi se pare minunat pentru că nu mi-a plăcut niciodată Instagram-ul. Prea puține cuvinte, prea multe poze prea prelucrate, și, deranjul principal, mult prea multă ipocrizie. Pe orice alte rețele sociale vezi și imagini din viața normală a oamenilor. Pe Insta nu. Aici totul e perfect, iarba e mereu verde, hainele mereu perfecte, fundalurile sunt demne de screensaver. De câte ori intram pe Insta aveam senzația că sunt într-un autobuz în care toată lumea se masturbează.
Zilele astea am revăzut un interviu din 2020 în care spuneam că urăsc Instagram, așa că m-am întrebat de ce-l mai am pe telefon: pentru un câteva conturi, care, din păcate, nu mai livrează nimic relevant pentru mine, de ceva timp. Primul impuls a fost să șterg aplicația, dar știu că urmează să implementeze ceva care-mi poate fi de folos. Așa că rămân, deși gust senzația de înfrângere. Nu mi-a plăcut, dar am postat. Nu mi-a plăcut să văd poze isteric de perfecte, dar am folosit și eu tiparele alea vizuale. Una peste alta, chiar dacă nu l-am plăcut niciodată, Instagram s-a ales cu ceva de pe urma mea. Așa că păstrez contul pentru peibactaime. Să promo, să seils, să de-astea.
Cred că la fel ca mine s-au simțit și cei care au fost în Piața Victoriei în acel 10 august de groază, în care s-a dat cu bastonul în dinți și cu gazul în ochi. Bieții de ei. S-au dus acolo să salveze țara de corupție iar România s-a îngropat și mai adânc în rele. S-au dus să promoveze oameni noi și buni, ca Barna sau Cioloș, iar ăștia doi sunt azi două glume proaste. L-au aplaudat pe bossul de la Raiffeisen iar ăla era acolo să securizeze profiturile viitoare ale băncii (aprox. 2 mld. eu în ultimii 4 ani), făcute din împrumuturile viitoare ale guvernului de javre și hoți care a ajuns la butoane. Practic, toată lumea a luptat să se ducă dracului hoțul de Dragnea ca să vină la butoane bețivul isteric Orban, sluga bipolară Cîțu și toate combinațiile lor ruinante. Dacă stau să mă gândesc bine, problema mea cu Instagram e pistol cu apă pe lângă a ex-manifestanților. De bine de rău, eu n-am schimbat istoria în rău și n-am făcut rău nimănui, doar m-am complăcut într-un autobuz online plin cu copii mari care mimează fericirea. De-aia, sunt curios cum au de gând să peibactaim piațvictorienii, pentru sângele pe care și l-au vărsat în spectacolul ăla penibil. Se cară afară? Nu-și mai plătesc TVA-ul? Se pișă pe furiș pe gardul Guvernului? Nu serios, asta mi se pare o temă sociologică valoroasă: ce cred azi despre România cei care erau gata să moară pentru ea în 10 august 2018?
Sau poate au uitat complet de chestia aia.
Cum uităm că am cumpărat Fairy pentru că reclama ne asigura că ajunge pentru spălarea a 10.000 de farfurii, iar când bidonul se termină într-o săptămână cumpărăm încă unul.
Sau ca Rexona Invisible Ice, deodorantul care promite un "efect garantat de 72 de ore", iar ăia care l-au cumpărat ca să nu mai facă baie decât miercurea și duminica put de-ți mută nasul.
Cam nasoală senzația că ești un prost perpetuu, gata să fii împachetat oricând de un mesaj sau o ofertă, dacă astea te validează ca fiind special în ochii unui hoț sau unui dobitoc. Să trecem deci, de senzația asta, ca de toate celelalte validări inutile pe care le cerem de la oameni care nu fac nimic pentru noi. :))))
Precum vezi mai sus, am adaugat și trei poze cu flori. Mi se pare că merg la fix cu un cântecel demențial, al unei tipe de care n-ai auzit niciodată: Anca Agemolu. La mine funcționează exact ca un distonocalm la Diana Șoșoacă.