Viața fără Proști. 11 octombrie.

Gizăs. De ziua sănătății mentale am văzut postarea cu Ziua Sănătății Mentale la cele mai instabile persoane din lista mea de facebook. Poate nu e cea mai relevantă concluzie, dar e singura: pe linkedin nu cred că am cont, pe twitter doar postes, iar pe instagram urmăresc o singură semi-persoană. Haios e că fix azi am văzut asta în trafic, cred că omul chiar sărbătorea:

Așa că nu mai găsesc nimic de zis. Eu nu cred decât în bolile mintale alea grave, la care începi să vorbești cu pantoful, sau în cele create de diverse traume fizice. Despre restul oamenilor funcționali care sunt convinși că au ceva la căpuț și solicită o atenție deosebită sau o abordare delicată sunt convins că sunt doar niște leneși nesimțiți fără pic de respect de sine, so fuck off.

Pe de altă parte, sunt convins că de multe ori diversitatea în gândire pare nebunie în ochii altora. De exemplu, oamenii cu care m-am întâlnit azi:

C, cu background militar de zeci de ani. Pentru el, lucrurile sunt clare: totul e legat de război iar Putin trebuie dus în punctul în care cedează nervos și se oprește sau dă cu nasoala și NATO îi rupe capul. Eu i-am zis că pierdem mult în ambele variante și că după mine un asasinat ar fi mai simplu, mai ieftin și mai fezabil. Și o să mori de râs: C nu acceptă ideea de asasinat, i se pare incorect și imoral. Moartea unor mii/zeci de mii/milioane de oameni, într-o confruntare militară, în schimb, i se pare logică, chiar firească. De ce? Pentru că e un ciocan, iar când ești ciocan, toate chestiile din jur ți se par cuie.

A. Alt prieten, alt background, manager de cazino în Europa, Asia, Africa. Pentru el, totul ține de probabilități și e foarte important să știi cine e cazinoul și să joci cu el, nu contra lui. Pe subiectul momentului - Ucraina - planul lui este foarte simplu: Maroc. Destul de aproape de miezul vieții (fără să fie în Europa), destul de safe (cică în Uganda e jale, vin și-ți trag cu trancanul la mese chiar șefii serviciilor secrete), destul de civilizați (mai jos de Maroc riști să fii nu doar decapitat, ci și sodomizat și mâncat). Culmea e că nu e deloc îngrijorat de război, ci de sibidisi, care o să arunce btc și ether în aer, pentru că tot omul va prefera o criptomonedă garantată de state mari, iar asta va afecta și bursa, și reălisteitu și tot. Și atunci ce facem cu banii ăștia, fizici? Iar ne cumpărăm aur și argint? Unde ajungem cu chestia asta, banii tocmai de-aia au fost inventați, să nu mergem de colo-colo cu bocceaua zdrăngănind de metal, mi-a explicat el, ca bogatul.

Altul, un M. Cu o firmă de catering care merge prost. Cu datorii de 5000 de lei la ANAF care s-au făcut 9000 de lei în doar 6 luni. N-are bani, că nevastă-sa nu-i mai dă (a cheltuit nouă mii de lei pe aparatul dentar al copilului), iar acum îi vine chiria (2.000) pe spațiul care-i produce sub 1.000 de lei pe zi cu cheltuieli de 500. Să mai trag o lună-două în gol, cu riscul să mă lase nevasta că iau bani de-acasă, sau să-mi bag pula, și să ne cărăm afară, că oricum vine războiul? - asta e dilema lui. Am dat din umeri. Ce să vorbești cu un d-ăsta despre Putin sau despre sibidisi? Așa că am zis: tai-o în Germania, cică achită ei, în decembrie, gazele pentru firmele mici și mijlocii. Du-te acolo cu tracfudu, ia-le banii și în ianuarie vii, achiți taxele, îi mai pui un aparat dentar copilului, să nu fie doar cu ăla de la mă-sa care te distruge psihic și abia după aia vorbești cu nevasta să te lase. Așa ar face cineva care se bucură de o sănătate mentală aniversară. Apoi ne-am înjurat, eu am plecat spre casă iar pe drum m-am liniștit foarte tare când am văzut scris pe un geam: “efectuăm ochelari de vedere”. Asta era soluția. Cât timp efectuăm chestii vom fi bine. Eu așa zic.

my stuff: Kolectionarul Muzeul Tipul

my friends: Salba / Rineea / MRS / Office / Family / Citygate / AFI â