*dimineață era să-mi cumpăr câine, un amstaf de câteva luni, pus într-o sacoșă. ploua, era frig, ceilalți doi câini tremurau, iar el stătea nemișcat, privind fix. a trebuit să-mi repet de mai multe ori în gând “stai prea puțin timp acasă, e plin blocul de câini care latră de singurătate”, ca să pot să renunț.
**pe urmă s-a schimbat tot contextul, s-a făcut cald și (iar) am adormit la soare. nu-s deloc fan plajă, mă plictisește îngrozitor să aștept să mă bronzez, dar dacă mă lași în pace (adică dacă taci când cântă asta
) tind să adorm. sunt ca o mașină electrică băgată la încărcat, pentru că, mereu, după baia asta de soare, am ceva mai multă energie, sunt mai pozitiv, mai puțin mizantrop.
***așa s-a făcut că după sesiunea de somnajă m-am prezentat relaxat la una bucată întâlnire cu una bucată prietenă veche. am pupat-o, am invitat-o să mi se alăture la o cafea… din păcate se grăbea și NU ERA VECHEA MEA PRIETENĂ!!!, era cu totul altcineva, cumva șocată că tipul pe care urma să-l cunoască(!!!) era așa relaxat și a luat-o în brațe de parcă…. noroc că tipa a stat prin Franța pupăcioșilor planetari și că are umor, că azi citeați, cine știe unde, povestea libidinosului de Stoica.
****propospagnozie sau boala orbirii faciale se numește boala de pare că sufăr. nu recunosc persoanele ca toți ceilalți. adică nu pe toate. dacă ne-am întâlnit ieri 5 minute și tu purtai jeanși și pulover, iar azi ești în rochiță, trec pe lângă tine ca rapidul prin halte. dacă ne-am întâlnit acum cinci ani pentru maxim 24 de ore treaba e moartă în păpușoi definitiv. chestia asta îmi aduce o droaie de probleme de societate. unii bărbați mă cred arogant, alții prefăcut. cu tipele e mai simplu: o bună parte mă cred un porc când ne întâlnim după mult timp. altele îmi mulțumesc că am mimat atât de bine că nu ne cunoaștem pentru că actualul nu știa că, iar ea nu știa că eu mă știu cu actualul. totul e și foarte complicat și foarte simplu, în același timp. memoria pare că îmi alege oamenii din trecut cu care să interacționez pe viitor după criterii doar de ea știute, exact ca o nevastă de-aia de căcat care i-a pregătit soțului, fără să-l întrebe, cu ce să se îmbrace în fiecare zi din săptămâna ce va să vină.
*****apropo de săptămâna asta: probabil o să te apuci de făcut pregătiri pentru Crăciun. fă-ți cumpărăturile la piață și la magazinele specializate, te rog, nu la supermarket. retailul mare, toxic tot timpul anului, devine de-a dreptul otrăvitor în perioada asta. toate expirăciunile, toate defectele, toate calitateaadoua și toate porcăriile dubioase dar cu adaos comercial mare îți sunt băgate sub nas în mod parșiv, că oricum cumperi multe și arunci multe, iar urmele crimei comerciale se șterg ușor. sigur, și la piață riști, dar nu ca la magazin. iar când te duci la piață aduci prosperitate unor oameni, nu unor corporații de căcat.
O zi de luni cu multe fețe cunoscute îți urez.
my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul
my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI
Ai un typo la 'prosopagnozie'. Din fericire nu ai din aia (trust me, I'm a psychologist :-) ), e o afectiune neurologica grava. Si rara.
O zi fara neurodiversitate iti urez si eu.