Viața fără Proști 12 iulie 2022

Jul 12, 2022

Am scăpat newsletterul pe jos și s-a văzut cum e făcut, nu? Și-așa îmi propusesem să-ți spun cum fac asta, că m-au mai întrebat oameni. Dar înainte să explic cum, mai bine aș începe cu de ce. Am pornit acest newsletter pentru că îmi pierdusem disciplina scrisului. Zeci de ani la rând am scris în fiecare zi. Știri, rapoarte de analiză media, discursuri, strategii de comunicare, lungi și inutile proiecții de discuții publice. Plus cărți. Și brusc, într-o zi, n-am mai scris. Și asta m-a ținut cel puțin șase luni. A avut legătură cu modul în care îmi câștig banii, pentru că pauza a apărut într-o perioadă de prosperitate. Și într-o zi am vrut să scriu ceva și nu mergea. Parcă-mi ruginise stilul, parcă mi se strâmbase cadrul ideilor, era obositor ca în prima zi în care am reînceput să fac flotări. “N-o să accept să fac burtă și la scris”, mi-am zis și am căutat un pretext să scriu zilnic. Cineva a zis newsletter și aia a fost. Cum? S-a văzut ieri. Toată ziua arunc aici, în ciorna newsletterului pentru ziua de mâine, tot ce mi se pare relevant. Știri, postări, citate, idei pe care le notez în telefon - tot ce ating cu ochii în cursul unei zile obișnuite. Iar seara le iau la mână: cern, șterg, aleg lucrurile care se leagă între ele și găsesc forma finală. Din 20.000 de caractere rămân probabil 2.000 și așa mi se pare normal, cred că oricine vrea să scrie ar trebui să citească înainte cu mult mai mult.

Ieri, de exemplu, n-am citit așa mult, dar am văzut un documentar excelent pe Euronews, care explică cum a murit catolicismul în Irlanda și am discutat cu o prietenă coordonatele unei colaborări.

Documentarul, pe scurt: după ce au aflat că preoții catolici pedofili au fost implicați în molestarea/violarea a peste 14.000 de copii, irlandezii au scos biserica din viața lor. La penultima vizită a papei au fost un milion de oameni. La ultima - 150.000. În ultimii 10 ani, irlandezii au votat prin referendum pentru căsătoriile gay și pentru avort, ambele teme fiind inacceptabile pentru biserica catolică. Țara aia cu 80% populație catolică a rămas doar cultural catolică. Religios - nu. Și mi se pare că seamănă cu noi. Și noi suntem 80% ortodoxi, dar tot 80% dintre noi credem că preoții sunt niște hahalere lacome și lipsite de har divin. Cultural suntem tot acolo, că ne-ai văzut de Paști, de Crăciun, de Bobotează, dar religios ne doare-n pulă, bisericile sunt aproape pustii 250 de zile pe an. Și mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am fi chemați la referendum să votăm dacă vrem căsătorii gay? Tu ce pronostic dai?

Cât despre prietena mea - am găsit-o melancolică. A devenit conștientă că lucrează prea mult pentru corporația aia. Încă îi place jobul (pleacă cu greu în concediu, crezând că la muncă sunt chestii mai importante), dar o disperă că fără job e fără bani și viitor. A avut noroc de un tip din cealaltă lume, iar acum e șocată de cât este de mișto și în altă parte decât la all-inclusive, lasă frevent tocurile cui și rochiile cu spatele gol (cu care era o apariție memorabilă) și face drumeții lungi în natură. M-a făcut să mă gândesc de ce nu am avut și eu shift-uri de comportament de amploarea asta. Am fost mai norocos neavând aproape niciodată șefi și targeturi sau aș fi putut fi o versiune mai bună dacă punea cineva pe mine biciul corporatist sau rucsacul de lemn al administrației publice?

Că uite, la alții a mers. Fratele secretarului general al Guvernului tocmai a fost numit în CA-ul de la Autoritatea Aeronautică Civilă. Omul are in cv doar un job la ferma familiei și unul la federația română de scrabble, clar e bun la avioane, nu? Bun de 1800 de euro net lunar. Tot bună de tot (să căutați pozele ei pe net) e și noul expert al ANRE. A terminat anul trecut Facultatea de Drept, deci e expertă în energie, pac, 3000 de euro net lunar. Ăsta da shift, de la încălțat cu fesul și purtat costume de baie când nu trebuie - la haina statului, nu? Un shift de-a dreptul european. Sau nu i-ați auzit pe liderii europeni care ieri urlau: “nu mai trebuie să luăm gaz de la ruși!” iar azi strigă: “hei, rușii ne-au oprit gazul!”?

Și-acum, pozele de ieri. Artă urbană.