Viața fără Proști. 12 octombrie.

O seară bună. S-a terminat etapa 2 din Marele Plan de Parenting.

Acum 4 ani mă uitam la #magirl cum povestea modul în care își va alege facultatea și mă gândeam și după facultate, ce? Apropo: ai o stare foarte aiurea când copilul nu mai e tocmai un copil și face alegeri singur. Să-l lași să facă alegerile cum îl taie capul? Sigur că da, așa se dezvoltă, ca om. Și dacă alegerile lui sunt greșite? Și atunci, poate nu-s greșite decât din perspectiva ta. Și dacă tu ai face alegeri mai bune? Și atunci, nu ai nici o garanție că-s mai bune ale tale, ce dacă ești mai bătrân, poate ești și mai prost. Și atunci mi-am dat seama că nu pot să-i schimb planurile, ci doar să i le îmbogățesc.

Mai derulez un pic înapoi. Când magirl avea 5 ani și 10 luni și cineva mi-a spus că o pot da la școală iar altcineva că e o crimă să o dau la școală așa devreme - am dat-o, bazându-mă pe faptul că e deșteaptă foc, peste mine, am zis eu, eu fiind un deștept peste medie, cu IQ-ul măsurat regulamentar. Iar ei i-am zis: iubito, nu spune nimănui, dar o să ai un an întreg, avans, față de colegii tăi până pe la 30 de ani, o să-ți dai seama mai încolo ce avere enormă înseamnă asta.

N-am greșit, magirl s-a descurcat onorabil cu școala și cu liceul și este printre puținii copii care a dat bacalaureatul la 17 ani, nu la 18, 19 sau 20, ca restul colegilor. A început facultatea înainte să împlinească 18, în primul an de pandemie, într-o țară cu reguli muuult prea stricte pentru mica boemă romantică, așa că anul doi s-a săvârșit online, de-acasă, în halat și papuci. S-a dus și ăsta, urmează anul trei, care se va termina înainte ca magirl să împlinească 21. Masterul va veni la 21, ceea ce, recunoaște și tu, sună foarte mișto.

În anul 2, văzând-o acasă, cu atâta timp liber, i-am propus să se mai dezvolte un pic. Bicicletă, un sport, permis auto, un curs practic. Pe urmă ne-au picat în cap, ca și ție, războiul, criza iminentă, scumpirile, așa că am accentuat discuțiile pe permis auto, să poată fugi oricând din Frontiera Dezastrului, și un curs practic, să-și poată câștiga oriunde traiul indiferent dacă termină sau nu facultatea. N-a fost încântată de ideile mele, că e mult mai mișto să-ți savurezi lipsa permanentă de ocupație. A trebuit să-i iau o mașinuță pentru ca școala de șoferi să devină atractivă, și a trebuit să insist un pic până când a acceptat să facă un curs acreditat într-o meserie practică cu care mai cocheta, când avea timp.

Luna trecută a luat permisul, adică s-a terminat etapa 1 din Marele Plan: mobilitatea.

Azi a terminat și cursul, acum este ****** cu diplomă, ceva ce-i place, a lucrat deja niște chestii, deci am terminat și etapa 2: Meseria de Avarie.

Mai are doar 6-7 luni până termină facultatea, cu meseria aia nobilă pe care o admiră atât de mult și pe care cred că o să o practice. Rămâne de văzut doar dacă o va face aici, sau dacă o va face în țara unde se află facultatea aia. Sau poate o să aleagă să nu aleagă nimic, deocamdată. Oricum ar fi, ăla o să fie finalul marelui plan, etapa 3: Cariera. Iar eu voi fi complet liniștit: din momentul ăla, și dacă mor într-un incendiu care va arde tot, magirl va avea cu ce să-și croiască un drum în viață.

Și pe urmă?, a zis ea.

Și pe urmă faci ce vrei. Îți faci bagajul, te urci în mașină și mergi până te saturi, apoi dai mașina la schimb pe un bilet de avion, zbori în Bali sau în Maldive, cauți o gazdă, dimineața îți faci meseria ta practică, la prânz vinzi turiștilor ce-ai făcut, cu banii îți plătești cazarea și mâncarea și apoi meditezi la momentul când te apuci de carieră sau la ce mișto se vede frunza aia în bătaia vântului. Îți faci dreduri sau te tunzi zero, un tatuaj sau un curs de yoga, înveți să repari drujbe sau sanscrita, sau încă o facultate, un stagiu la o mănăstire tibetană și un curs de îngrijit leproși. Ești deșteaptă, mobilă, ai mâini pricepute și o diplomă mișto în rucsac. Mulți oameni dobândesc asta la 30 de ani, iar ție ți se va întâmpla la 21. Poți fie să cucerești lumea, fie sau s-o admiri relaxată, cel puțin 9 ani, fără să rămâi în urma generației tale. Important e să fii fericită. Și să stai departe de proști, nu ca tati.

Ne-am râs. Cum ziceam, a fost o seară bună. Am ajuns acasă și încă zâmbesc ca boul.

my stuff: Kolectionarul Muzeul Tipul

my friends: Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI